Si mi-am promis din nou sa nu lipsesc de la urmatoarele.
Prietena mea ma tachineaza – ei, am avut sau nu dreptate? A avut. M-am simtit grozav cu fetele si am inceput sa vad altfel despartirea care m-a intors pe dos ultimele luni. Cred ca merita sa-mi fac o fotografie inainte si dupa workshop. Cand s-a terminat intalnirea ma simteam de parca mi-a luat cineva o piatra de pe inima !
Mi-a prins bine workshop-ul Gabrielei – mi-a aratat ca nu exista prezent adevarat si nici viitor promitator daca ma agat cu lacrimi si suspine de trecut. Sigur, o perioada de suspin e ok… si chiar de preferat tendintei de a-mi bloca sentimentele si de a convinge pe toata lumea ca sunt la fel de tare ca personajul lui Sergiu Nicolaescu ramas celebru prin replica: “Un fleac… m-au ciuruit!”. Dar suferinta trebuie sa ia sfarsit si orice rana sufleteasca poate pot fi vindecata. Acum am invatat si cum !
Am aflat la cursul de sambata etapele si micile-mari secrete care m-ajuta sa scurtez durerea unei despartiri. Si care duc si la incheierea adevarata, fara resentimente si fara traume a unei relatii de orice fel, in care am suferit. Gabriela ne-a invatat cum sa scriem scrisoarea magica de bun-ramas. Serios! Pentru mine cam asa a fost...ca m-am simtit ca si cum am scapat de o greutate.
Cand ne-a explicat mi s-a parut ca ce mare lucru? Cum sa vindeci o rana emotionala cu o simpla scrisoare? Si totusi are o putere surprinzatoare. Iar mie mi-a folosit.
La fel cum m-a ajutat exercitiul care m-a adus fata in fata cu fetita care am fost, m-a pus din nou in contact cu un copil bucuros si liber care traieste inuntrul meu.
Acasa m-am mai uitat pe tehnicile din caiet si am facut exercitiul cu “ daramarea zidurilor”. Imi dau seama ca dupa ultima experienta m-am cam inchis. Si mi-am mai dat seama ca multa vreme fara sa vreau, am refuzat iubirea celorlalti. Voiam sa fiu iubita doara asa cum voiam eu...
Mi-a folosit sa le cunosc si pe fetele care au venit la workshop. Simpatice, au vorbit pe sleau despre ce le-a lovit intr-o relatie, am glumit, am invatat una de la alta si la sfarsit ne-am promis sa tinem legatura si pana la urmatoarea intalnire. Pe bune, mereu ma gandesc, cum ar fi ca sa fie o camaraderie adevarata intre femei?
Ana Dragodana
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu