A descoperit ca are cancer la san datorita cainelui sau

luni, decembrie 28, 2009 · 0 comentarii

Cainele este cel mai bun prieten al omului. O femeie din Anglia s-a convins pe pielea sa de acest lucru, dupa ce animalul ei din aceeasi rasa cu faimoasa Lassie i-a salvat viata.

Potrivit "Daily Mail", Max, cainele lui Maureen Burns, devenise brusc fara chef de viata, desi de obicei era plin de energie si greu de stapanit. Dupa ce a inceput sa-i adulmece respiratia stapanei sale si sa-i atinga sanul stang, femeia in varsta de 64 de ani s-a autoexaminat si si-a descoperit un nodul.
Controlul medical facut de doctorul sau de familie si o biopsie ulterioara au confirmat faptul ca Maurren avea cancer.

Cand asistenta i-a spus femeii ca la sanul drept are o tumoare maligna, Maureen i-a raspuns ca stia, pentru ca Max, cainele ei, o instiintase deja despre asta. In loc sa rada, cum se astepta Maureen, asistenta a marturisit ca a mai auzit de asemenea cazuri. "De obicei Max este un animal energic si iubitor, dar a devenit foarte trist si a incetat sa mai faca toate lucrurile pe care le facea, cum ar fi sa doarma in pat cu noi sau sa-mi sara-n poala, ca sa-l mangai. In schimb, imi atingea sanul si se retragea apoi nefericit", povesteste femeia, citata de "Daily Mail".

Femeia, care locuieste in Rugby, Warwickshire, impreuna cu sotul sau Roger, a facut o operatie de indepartare a nodului canceros si starea ei evolueaza favorabil. Maureen a declarat ca in luna mai a anului trecut si-a dat seama ca se intampla ceva cu ea. Femeia se examina in oglinda, in timp ce cainele ei o privea. Chiar daca a simtit nodulul la atingere, Maureen nu s-a ingrijorat, intrucat in urma cu 20 de ani mai avusese unul, care se dovedise a fi benign, iar cu 15 luni mai inainte isi facuse o mamografie de verificare si totul era in regula. "Cand l-am simtit (nodulul-n.r.), s-a intamplat sa ma uit la Max, care era intins in patul meu. Privirile noastre s-au intalnit si imi aduc aminte cat de trist era. In acel moment am stiut ca ceva era in neregula", povesteste femeia.

Pe durata recuperarii sale medicale, celalalt caine al familiei, un grayhound singuratic, s-a comportat absolut normal, Max fiind singurul care a simtit ceva. "A fost ca si cum stia ca sunt bine din nou. A incetat sa ma mai adulmece si a devenit din nou foarte jucaus. Ii datorez atat de mult. Max mi-a salvat viata, a avut dreptate de la inceput", marturiseste Maureen.

Cainii pot fi dresati sa detecteze cancerul, sunt de parere specialistii. Simtul olfactiv al caninelor este de 100 000 de ori mai puternic decat cel al omului. Un studiu efectuat in 2004 a relevat faptul ca animelele pot detecta celulele canceroase in mostre de urina. Programul de cercetare va fi extins si pe alte tipuri ale bolii in cauza. Celulele care duc la aparitia cancerului produc niste chimicale cu mirosuri specifice la care se pare ca reactioneaza cainii. Animalele sunt dresate sa arate cu nasul recipientele cu mostrele despre care ele cred ca sunt canceroase, mai precizeaza jurnalistii de la "Daily Mail".

articol preluat din www.ziua.ro

Secretul fericirii

miercuri, decembrie 23, 2009 · 0 comentarii

Eram adunati intr-o seara cativa prieteni cu pretentii de dezvoltare personala si dornici sa aflam reteta fericirii – o tema care ma pasioneaza de o buna bucata de timp. Si tot disecand si analizand ideile care zburau prin aer, am avut o revelatie pe care este posibil sa o fi avut si voi deja: ca in viata, oricat de mult ne-am dori, de cele mai multe ori paharul nu o sa fie complet plin.


Si atunci cum poti sa fii fericit?
Asta e secretul! Ca depinde de noi pe ce ne focalizam: pe partea plina sau pe partea goala a paharului? Fericirea depinde de zona asupra careia ne concentram. Daca ne focalizam pe probleme, mentinandu-le perseverent in prim-planul atentiei noastre, este cat se poate de sigur ca ne reducem singuri sansele sa fim fericiti.
Critica, perfectionismul, depistarea cusururilor si a lucrurilor care nu merg ne asigura o doza serioasa de tristete si nefericire. Pentru ca pana la urma nu ceea ce ni se petrece in viata conteaza cel mai mult, ci felul cum reactionam la ceea ce ni petrece.


Fericirea? Depinde de tine si este alegerea ta
Eram studenta la medicina in primul an. Stresul Bucurestiului si toata nebunia cu laboratoare, sali de disectie si cursuri care incepeau la ora 8 si se terminau seara tarziu ma facusera sa slabesc foarte mult. La un moment dat, ma intalnesc pe strada cu un prieten bun, care a fost aproape consternat de felul in care aratam.
Plin de grija imi propunea tot felul de sfaturi si solutii practice cum as putea face sa nu mai stau toata ziua nemancata. La majoritatea sugestiilor lui pline de bunavointa, eu raspundeam linistita: “Aaaa nu pot sa fac asta, ca nu am timp… Da… poate, dar nu pot sa fac asta, ca nu am timp!”
Intr-un final, plin de compasiune ma intreaba: “Bine, am inteles. Dar sa suferi, ai timp?”
Mi s-a oprit mintea. Nu am rezolvat atunci problema cu slabitul, dar ceva tot s-a lipit de mine: ca fericirea este o optiune personala, este o stare de hotarare interioara cand spui: “Gata, m-am saturat, vreau sa fiu fericit/a!!!”
In fiecare moment din viata alegem. Alegem si atunci cand oprim masina sa dam o mana de ajutor batranei cazute in strada, dar si atunci cand ramanem nepasatori la hotiile celor din jur. Alegem chiar si atunci cand nu facem nimic. Da, alegem de fapt sa lasam lucrurile asa cum sunt…

Orientarea pe solutii
Alta modalitate de a fi fericit este sa ne orientam spre viitor, spre gasirea solutiilor la situatiile pe care trebuie sa le rezolvam:

  • Ce as putea sa fac sa depasesc obstacolul asta?
  • Ce am invatat din toata povestea asta?
  • Ce pot face ca data viitoare lucrurile sa mearga mai bine?
  • OK, acum am dat-o in bara. Cum as putea sa indrept lucrurile?

Cautarea solutiilor ne face sa devenim rapid pozitivi, optimisti si constructivi. Iar viata ne apare spontan mai frumoasa si plina de sperante. Pentru ca orice situatie ne este trimisa in fond ca sa ne ajute sa crestem interior si sa devenim mai buni. Sa invatam din ea.

Si acum, as vrea sa te intreb ceva: Care a fost pentru tine, cea mai valoroasa lectie pe care ai avut-o anul asta, in situatia generala de criza cu care ne confruntam?

Testul QUEST

duminică, decembrie 20, 2009 · 0 comentarii


Jocul de-a...cine sunt eu?

Lucrul cu Eneagrama începe din momentul în care ai reuşit să identifici ce tip de personalitate eşti. Nu uita, că deşi ne recunoaştem multe din atitudinile celor 9 tipologii, numai un singur tip de personalitate ne caracterizează cu adevărat.Îţi propunem mai jos testul rapid al Eneagramei care în 5 minute te poate ajuta cu destulă precizie să identifici cărui tip psihologic aparţii. Pentru a obţine rezultate cât mai corecte, selectează un singur paragraf din cadrul următoarelor două grupuri de afirmaţii. Alege-l pe cel care îţi reflectă cel mai bine atitudinea şi comportamentul, aşa cum te manifeşti cel mai des în viaţa de zi cu zi. Fii sincer cu tine însuţi.....reguli, reguli...Nu trebuie să fii de acord în totalitate cu fiecare cuvânt din paragraf ! Dacă eşti de acord cu 80 % din el alege-l dintre celelalte două. Important este să fii de acord cu tonul general şi cu ideea generală a paragrafului selectat. Nu respinge un paragraf numai datorită unui singur cuvânt nepotrivit sau a unei fraze. Priveşte tabloul în întregime. Nu analiza şi reanaliza alegerea făcută. Alege paragraful pe care îl simţi că este potrivit , chiar dacă nu eşti 100% de acord cu el. Sensul general şi sentimentul pe care ţi-l lasă este mai important decât fiecare element al lui luat separat. Lasă-ţi intuiţia să aleagă.Dacă nu te poţi decide ce paragraf ţi se potriveşte cel mai bine, poţi face două alegeri, dar numai pentru un singur grup.

De exemplu, C în grupul I , şi X şi Y în grupul II. Notează literele corespunzătoare fiecărui paragraf selectat. Ai grijă şi nu trişa, nici-un tip de personalitate nu este mai bun ca altul !

Grupul I

A. Am tendinţa să fiu destul de independent şi îmi place să mă afirm. Am simţit că este mai bine să iau viaţa în piept. Mi-am stabilit scopurile, îmi place să mă implic şi să fac ca lucrurile să-mi iasă . Nu-mi place să stau deoparte.- vreau să realizez lucruri mari şi să am impact asupra celor din jur. Nu caut neapărat să mă confrunt cu alţii, dar nu las oamenii în nici-un caz să mă dea la o parte. Cea mai mare parte din timp ştiu ce vreau şi fac totul pentru asta. Am tendinţa sa muncesc din greu dar şi să mă distrez.

B. Am tendinţa să fiu tăcut şi îmi place să fiu singur. Nu obişnuiesc să atrag atenţia asupra mea şi nu obişnuiesc în general să mă afirm. Nu mă simt bine să preiau conducerea sau să fiu aşa competitiv ca ceilalţi. Mulţi pot spune despre mine că sunt un visător, o mare parte din trăirile mele se petrec în imaginaţia mea. Mă simt bine dacă nu este nevoie să fiu tot timpul activ.

C. Am tendinţa să fiu foarte responsabil şi devotat. Mă simt groaznic dacă nu-mi ţin promisiunile şi dacă nu fac ceea ce ceilalţi aşteaptă de la mine.Vreau ca oamenii să ştie că sunt aici pentru ei şi că voi face tot ceea ce cred că este mai bine. Chiar dacă ei nu ştiu, de multe ori am făcut sacrificii mari pentru ceilalţi. Deseori nu am grijă de mine. Fac ceea ce trebuie făcut şi mă relaxez ( sau fac ceea imi place cu adevărat) numai dacă mai rămâne timp.

Grupul II

X. Sunt o persoană care are de obicei o imagine pozitivă despre viaţă şi simte că lucrurile se vor sfârşi cu bine. Pot să găsesc cu uşurinţă ceva care să-mi trezească entuziasmul şi găsesc întotdeauna ceva de făcut. Îmi place să fiu împreună cu alţii şi să îi ajut să fie fericiţi. Mă bucur să-mi împărtăşesc starea mea bună cu cei din jur. Nu mă simt întotdeauna grozav dar încerc să nu arăt asta nimănui! Amân de multe ori să-mi rezolv problemele.

Y. Sunt o persoană cu sentimente puternice, cei mai mulţi oameni pot spune când nu-mi convine ceva. Pot fi precaut cu ceilalţi, dar sunt mult mai sensibil decât las să se vadă. Vreau să ştiu pe cine mă pot baza şi prefer să-mi definesc clar relaţiile cu ceilalţi. Când sunt supărat aş vrea ca cei din jur să–mi răspundă şi să fie alături mine. Ştiu care sunt regulile şi nu-mi place ca oamenii să-mi spună ce să fac. Vreau să hotărăsc eu însumi.

Z. Tind să fiu logic şi mă stăpânesc bine – dar nu mă simt în largul meu să am de-a face cu sentimente şi emoţii. Sunt eficient - chiar perfecţionist - şi prefer să lucrez singur. Când sunt probleme sau conflicte personale, încerc să nu mă implic emoţional în acea situaţie. Unii spun că sunt prea rece şi detaşat, dar nu vreau ca emoţiile să mă distragă de la ce este cu adevărat important pentru mine. De obicei nu-mi manifest reacţiile chiar dacă ceilalţi insistă.


Punând împreună cele două litere pe care le-aţi selectat, se formează un cod alcătuit din 2 cifre. De exemplu, aţi ales paragraful C din Grupul I şi paragraful Y din Grupul II. S-a format codul CY.

Pentru a afla cărui tip de personalitate aparţii, verifică unde corespunde codul ales de tine şi citeşte indicaţiile din tabel:

Simbol Tipul Numele tipului şi caracteristici de bază

AX 7 Generalist: Spontan, împlinit, impulsiv
AY 8 Şeful: Încrezător în sine, hotărât, dominator
AZ 3 Competitiv: Ambiţios, conştient de imaginea sa
BX 9 Mediator: Receptiv, convingător, automulţumit
BY 4 Artist: Intuitiv, estet, egocentric
BZ 5 Observator: Perceptiv, inventiv, detaşat
CX 2 Altruist: Generos, grijuliu, posesiv
CY 6 Devotat: Atrăgător, responsabil, defensiv
CZ 1 Perfecţionist: Raţional, principial, controlat

Prezentarea detailată a celor nouă tipuri de personalitate aşa cum le prezintă Eneagrama, ne oferă incitante surprize despre noi înşine. Dar descrierile de mai jos nu reprezintă întregul spectru al unui tip de personalitate, ele sunt numai câteva puncte de reper care să vă trezească la maxim curiozitatea.

Vindecarea emotionala

· 0 comentarii

Vera nu-si mai vorbeste de rau fostul iubit. Iar cand se intalnesc pe strada isi zambesc si se opresc pentru o discutie de cateva minute. Toate bune si frumoase? Nu chiar, din moment ce atunci cand se cearta cu noul iubit, Vera i se adreseaza fara sa vrea cu numele ex-ului.
Povestea cu fostul s-a incheiat abrupt acum opt ani, dupa sase ani de relatie. “A fost un soc. Nu mi-a venit sa cred ca s-a terminat totul si ca Mihai se casatoreste peste noapte cu altcineva… Am suferit mult, nu mai mancam, nu mai dormeam, atunci am inceput sa slabesc. Intr-o luna jumatate am slabit 9 kilograme. Eram si inainte slabuta, acum sunt aproape stravezie.”
Vera si-a revenit sufleteste dupa doi ani. A inceput a doua facultate, a inceput alta relatie. Dar nu a reusit sa mai puna macar un kilogram pe ea. Tensiunile din cuplul actual au facut-o sa vina la terapie. Dupa un timp a inteles ca rana pe care i-a lasat-o despartirea de Mihai nu s-a vindecat. Iar relatia nerezolvata cu el continua si acum sa-i influenteze felul in care priveste barbatul, cuplul prezent, iubirea.


Trecutul…
Psihologii stiu ca nimeni nu ne poate face sa simtim ceva anume. Ceea ce simtim este de fapt alegerea noastra.
Daca te hotarasti sa continui o relatie in care traiesti stari de nefericire si teama e important sa se intrebi de ce nu alegi sa fii fericit(a). Pentru ca fericirea, implinirea, reprezinta o alegere. Este o optiune de viata. Si odata cu ea ne asumam si responsabilitatea de a renunta la schemele de gandire si la atitudinile prin care ne autosabotam.
De unde stim daca avem asemenea scheme? O familie destramata sau parinti care nu ne-au oferit afectiunea, protectia sau incurajarile de care aveam nevoie sunt cauzele cele mai frecvente. Insa orice situatie traumatizanta din perioada in care ne-am format personalitatea are un impact profund asupra stimei de sine si a felului cum relationam la maturitate.
Pentru noi femeile, genul de barbat pe care il alegem reflecta intotdeauna ce fel de relatie am avut cu tatal nostru. A fost un parinte care ne frustra de iubire, ne domina, se purta cu violenta? Exista mari riscuri sa formam un cuplu in care nu avem parte de iubire impartasita si respect. Suntem fie victima care suporta abuzurile emotionale si fizice, fie femeia dura care comanda in relatie pentru a se simti in felul acesta puternica.


Emotiile negative – o scurtatura spre boala
Patternurile autodistructive sunt cu atat mai periculoase cu cat adesea nici nu stim ca exista. Felul in care am inregistrat in suflet un eveniment, filtrul subiectiv pe care l-am avut cand ne-am confruntat cu o situatie stresanta ne-a amplificat trairile negative.
Urmarea? Subconstientul, dornic sa ne apere de suferinta, a incropit in regim de urgenta o strategie de aparare. Pentru unele femei aceasta tactica de protectie inseamna sa nu mai acorde incredere barbatului, sa il trateze cu raceala. Pentru altele poate inseamna covingerea ca trebuie sa faca in permanenta eforturi si chiar “sacrificii” pentru a merita dragostea barbatului.
Asemenea convingeri subconstiente devin comportamente, alegeri, destine. Intai ne blocheaza respectul de sine si sansa implinirii in relatia de cuplu. Iar in timp risca sa declanseze dezechilibre fizice sau chiar boli. Este ceea ce medicii numesc “somatizare”. Psihicul nu mai rezista la tensiune, nemultumire, suferinta si rabufneste in ulcer, afectiuni cardiace, chisturi ovariene sau cancer.


Invitatie la vindecare
Minte sanatoasa in corp sanatos? Este adevarat. Suflet sanatos pentru relatii sanatoase si fericite? Este la fel de adevarat. Primul pas presupune sa privim lucid – cum ne purtam de obicei cand ne indragostim, cand apar primele tensiuni in cuplu? Daca identificam aceleasi greseli in relatiile noastre inseamna ca ranile emotionale ale trecutului inca lucreaza. Cat timp? Nu stiu, dar depinde numai de noi sa le vindecam.
Vrei sa stergi urmele trecutului si sa devii stapana prezentului tau, sa iti oferi sansa de a-ti cladi o relatia implinita? Workshopul Relatii fericite iti vine in intampinare cu tema Vindecarea emotionala. Patru ore de terapie intensiva, tehnici psihologice si exercitii care te scot de sub puterea strategiilor interioare autodistructive. Patru ore de “reprogramare” binefacatoare a convingerilor despre propria persoana si despre relatia ta de iubire. Detalii in curand

Ce tip de personalitate esti?

· 0 comentarii




Cum poţi să ştii ce tip eşti?

Literatura de specialitate propune numeroase teste pentru identificarea eneatipului, practic fiecare autor consacrat are seria lui de teste. Cu toate acestea, ele nu-ţi pot spune cu certitudine ce tip eşti. Doar tu, prin autoobservaţie şi autocunoaştere poţi determina cu exactitate cărui tip aparţii.

Ai încercat să te observi în timpul unei zile, să-ţi surprinzi gîndurile şi sentimentele care îţi trec cel mai des prin suflet sau prin minte ? Ai căutat vreodată să-ţi surprinzi clişeul după care reacţionezi atunci când eşti stresat? Dar atunci când cunoşti pentru prima dată o persoană? Ce aspecte sau lucruri îţi atrag spontan atenţia?
Acţionăm sub impulsul unor tipare de comportament determinate de zonele de interes spre care ni se îndreaptă automat atenţia.
Voi prezenta mai jos astfel de atitudini şi motivaţii caracteristice fiecărui tip. Citeşte aceste întrebări şi răspunde cu DA sau NU la ele. Care dintre ele ţi potrivesc?
Trece-le pe toate în revistă şi alege paragraful la care ai obţinut cele mai multe Da-uri. Care dintre ele simţi că te descrie mai bine? Aminteşte-ţi că nici-un tip nu este mai bun ca celalalt, important este să-l găseşti pe acela care te reflectă cel mai bine.

Poţi să fii tipul Unu dacă:


1. Eşti focalizat pe atingerea unor idealuri şi standarde înalte şi arzi de nerăbdare să repari ceea ce nu merge?
2. Observi în mod normal, fără să faci efort tot ceea ce este corect sau greşit şi ai o dorinţă continuă de a deveni mai bun?
3. E în mintea ta o voce care se repetă ca o casetă stricată şi care te critică în continuu pentru toate greşelile pe care le faci?
4. Devii furios atunci când cineva caruia îi încredinţasei o sarcină nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale?

Ai putea să fii tipul Doi :
1. Eşti foarte focalizat pe relaţiile, serviciile şi ajutorul pe care îl poţi da celorlalţi?
2. Atunci când interacţionezi cu alţii, ştii intuitiv de cele mai multe ori ce au ei nevoie, însă când vine vorba de tine nu-ţi mărturiseşti nici măcar ţie însuţi care sunt nevoile tale?
3. Te consideri o persoană bună la suflet, prietenoasă şi generoasă?
4. Crezi că relaţiile sunt foarte importante şi munceşti din greu ca să le dezvolţi?

Ai putea să fii tipul Trei:
1. Dacă ai o dorinţă de a reuşi mai mare decât mulţi oameni din jurul tău?
2. Eşti competitiv, axat pe eficienţă şi atingerea scopurile şi aspiri să fii cel mai bun în domeniul tău de activitate?
3. Crezi că valoarea unei persoane se bazează pe realizările ei şi pe ceea ce face?
4. Îţi place să te descrii ca fiind un om de succes?

Ai putea să fii tipul Patru:
1. Dacă eşti focalizat pe ceea ce-ţi lipseşte în viaţă şi ce-ar fi mai bine dacă ceva ar fi diferit?
2. Eşti o persoană capricioasă şi de multe ori ai probleme să-ţi depăşeşti melancolia?
3. Te consideri ca fiind o persoană sensibilă care găseşte înţelesuri profunde într-o relaţie autentică?
4. Simţi deseori că oamenii în general nu te înţeleg?

Ai putea să fii tipul Cinci:
1. Eşti mai degrabă rezervat şi oarecum preocupat de ceea ce aşteaptă ceilalţi de la tine?
2. Te consideri ca fiind un gânditor analitic, focalizat să învăţe toate aspectele diferite ale unei probleme?
3. Îţi place să observi diverse situaţii şi evenimente mai degrabă decît sa iei parte la ele şi să fii în mijlocul lor?
4. Ai tendinţa să te retragi din faţa emoţiilor celorlalţi?

Ai putea să fii tipul Şase:
1. Eşti un bun organizator de evenimente capabil să prevadă şi ceea ce ar putea merge rău ?
2. Ai putea să munceşti din greu la acel proiect astfel încît să împiedici acele evenimente nedorite să apară?
3. Atunci când interacţionezi cu oamenii eşti preocupat ce motive ascunse ar putea să aibă?
4. Eşti suspicios în legătură cu autorităţile şi loial organizaţiilor din care faci parte?

Ai putea să fii tipul Şapte:
1. Eşti de felul tău orientat spre viitor şi entuziasmat de posibilităţile care ţi se deschid in faţă?
2. Cauţi continuu oameni, evenimente şi idei noi şi stimulatoare care să-ţi facă viaţa excitantă şi în continuă mişcare?
3. Ai o minte activă care jonglează cu tot felul de idei?
4. Eviţi de obicei sarcinile repetitive, de rutină şi detaliile activităţilor de bază ?

Ai putea să fii tipul Opt:
1. Consideri că este foarte important să fii puternic, cinstit şi de încredere?
2. Ai tendinţa să protejezi oamenii inocenţi , mai ales când simţi că li s-a făcut o nedreptate?
3. Îţi este greu să nu îţi arăţi sentimentele atunci când eşti supărat?
4. Eşti de obicei cel care vrea să conducă atunci când vezi că nimeni nu îşi asumă responsabilitatea?

Ai putea să fii tipul Nouă:
1. Cauţi consensul şi cooperarea şi preferi să nu fii în centrul atenţiei?
2. Ai tendinţa să asculţi toate punctele de vedere înainte de a lua o decizie sau de a începe o acţiune?
3. Te pricepi să ajuţi oamenii să-şi rezolve disputele datorită abilităţii tale de a vedea problema din mai multe puncte de vedere?
4. Urăşti conflictele şi îţi ia destul de mult ca să îţi ieşi din fire?

Citeşte încă o dată paragraful ales, de data asta la persoana intîi. Simţi înăuntrul tău un declic interior, un moment AHA, ca şi cum ai înţeles ceva special despre tine? Înseamnă că ţi-ai determinat bine tipul.
Dacă ai încă dubii şi nu prea ţi-e clar ce stil ai, îţi recomand să te uiţi şi pe testul următor. Este testul QUEST, aparţine Scolii Russ- Hudson şi în căteva minute îţi poate indica cu destulă precizie ce tip eşti.

PRINCIPII PENTRU O VIAŢĂ FERICITĂ

sâmbătă, decembrie 19, 2009 · 0 comentarii



Atunci cand apare problema specifică, pilula se citeşte zilnic, dimineaţa şi seara înainte de culcare, şi ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei


PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA FURIEI, NEMULŢUMIRII, AGRESIVITĂŢII, IRITĂRII, FRUSTRĂRII


· „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
· „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
· „Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
· „Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
· „Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
· „Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
· „Pot accepta comportamentul celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA ANXIETĂŢII, PANICII, FRICII, NELINIŞTII

· „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
· „Pot să accept că în viaţă mi se pot întâmpla şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut şi am făcut tot posibilul ca să le evit.”
· „Este extrem de neplăcut că mi s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este cel mai rău lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.”
· „Cred că pot face faţă şi la situaţii mai rele decât cea în care mă găsesc acum.”
· „Este extrem de neplăcut, însă nu catastrofal dacă în această situaţie nu voi putea deţine controlul aşa cum mi-aş dori.”
· „Este rău, dar nu dezastruos să trăieşti astfel de emoţii.”
· „Este neplăcut, dar nu catastrofal să ai astfel de gânduri.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA DEPRIMĂRII, DEPRESIEI, TRISTEŢII

· „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
· „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este trist.”
· „Am greşit comportându-mă astfel, însă eu rămân întotdeauna o persoană valoroasă, prin simplul fapt că sunt om.”
· „Poate că această reacţie a mea este o dovadă de slăbiciune, însă asta nu arată valoarea mea ca persoană.”
· „Chiar dacă nu mă descurc întotdeauna aşa de bine cum mi-aş dori, rămân o persoană bună şi valoroasă.”
· „Sunt mulţumit de mine, deşi ştiu că nu sunt perfect.”

*Materialele sunt elaborate de Prof. univ. dr. Daniel David (vezi Tratat de psihoterapii Cognitive şi Comportamentale; Polirom, 2006) pe baza teoriei şi terapiei raţional-emotive şi cognitiv-comportamentale şi a materialelor similare elaborate de Albert Ellis.

Pilula psihoterapeutica II

· 0 comentarii




NUCLEUL SĂNĂTĂŢII - A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare

1. Acceptă ceea ce nu se poate schimba.
2. Fă tot ceea este omeneşte posibil să schimbi ce se poate schimba, amintindu-şi însă mereu că uneori lucrurile nu TREBUIE să se întâmple cum vrei tu.
3. Invata sa faci diferenţa intre cele doua.

NUCLEUL NEBUNIEI -Merită sa-l cunosti pentru a-l evita

1. Eu TREBUIE CU NECESITATE SĂ….
2. Ceilalţi TREBUIE CU NECESITATE SĂ…
3. Viaţa TREBUIE CU NECESITATE SĂ…

SFATURI PENTRU O VIAŢĂ RAŢIONALĂ ŞI FERICITĂ - A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare

1. Asimilează Nucleul Sănătăţii şi renunţă la Nucleul Nebuniei.
2. E ok să doreşti şi să faci tot ceea ce depinde de tine ca lucrurile să se întâmple aşa cum vrei tu dar în acelaşi timp ţine minte că nu scrie niciunde că lucrurile TREBUIE cu necesitate să se întâmple aşa cum vrei tu.
3. Ar fi de dorit ca ceilalţi să te trateze corect dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să o facă.

4. Oamenii reacţionează aşa cum doresc ei nu cum doreşti tu şi aminteşte-ţi că ei, ca şi tine, nu sunt perfecţi.

5. Ar fi de dorit să reuseşti în tot ceea ce faci dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să reuşeşti.
6. Ar fi de dorit ca viaţa să fie uşoară şi drepată dar asta nu înseamnă că şi TREBUIE cu necesitate să fie aşa.
7. Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit asta nu înseamă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant care poate fi îmbunătăţit.
8. Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit nu înseamnă că este o catastrofă (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla) ci este doar un lucru neplăcut (poate chiar extrem de neplăcut), fără ca asta să însemne totuşi că nu te mai poţi bucura de viaţă.
9. Dacă lucrurile nu se petrec aşa cum ţi-ai dorit poţi tolera asta şi poţi merge mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început, până porneşti.
10. Este plăcut să ai aprobarea şi dragostea celorlalţi şi fă tot ceea ce este omeneşte posibil să le opţii dar aminteşte-ţi că şi fără ele te poţi accepta ca fiinţă umană care are dreptul să se bucure de viaţă.
11. Este de preferat să faci lucrurile perfect dar este omeneşte să faci greşeli.



*Materialele sunt elaborate de Prof. univ. dr. Daniel David (vezi Tratat de psihoterapii Cognitive şi Comportamentale; Polirom, 2006) pe baza teoriei şi terapiei raţional-emotive şi cognitiv-comportamentale şi a materialelor similare elaborate de Albert Ellis

Pilula psihoterapeutica

· 0 comentarii


DECALOGUL RAŢIONALITĂŢII

A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare


1. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, nu înseamnă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care probabil poate fi îmbunătăţit în viitor.

2. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).

3. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.

4. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, nu înseamnă că tu sau ei sunteţi fără valoare ca oameni.

5. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).

6. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.

7. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, nu înseamnă că viaţa este nedrepată şi/sau că tu eşti fără valoare ca om.

8. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).

9. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, poţi tolera/suporta acest lucru şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.

10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CĂ NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.



*Materialele sunt elaborate de Prof. univ. dr. Daniel David (vezi Tratat de psihoterapii Cognitive şi Comportamentale; Polirom, 2006) pe baza teoriei şi terapiei raţional-emotive şi cognitiv-comportamentale şi a materialelor similare elaborate de Albert Ellis.

INIMA, STARILE SI IUBIREA

miercuri, noiembrie 11, 2009 · 1 comentarii

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

O Piatra pe inima
N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa.. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctul ui. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas
Durerile sufletesti pot omori inima.
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale.

Lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu. "Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate d etaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.

Lipsa aprecierii
In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale.
Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite.
Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale.
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.

Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metab olism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. "Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati- va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.
MarimeaInima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)* Adult: 60-80* Nou-nascut: 140* Maratonist: 35
Numarul batailor de inima la un adult* In cursul unei zile: 100.000* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.
InceputulDin a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.
Capacitatea de transport* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.
OprireaInima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.
Infarctul: Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.

(articol primit pe email. Autorul nu era specificat. Multumesc pe aceasta cale autorului pentru acest articol impresionant.)

Invitaţie la workshop - SECRETE SEXUALE pentru cupluri

luni, octombrie 05, 2009 · 0 comentarii


Bucuresti, 31oct -1 nov 2009

Îţi poţi imagina cum s-ar schimba viaţa ta, dacă ai avea viaţa sexuală pe care ţi-o doreşti ?




Fie că ştii sau nu, felul în care faci dragoste îţi influenţează foarte mult modul cum te manifeşti, cum vorbeşti cu şeful, cum te faci înţeles de cei din jur, cum reacţionezi în confruntările cu ceilalţi sau pur şi simplu cum îţi urmezi scopurile în viaţă.
Şi dacă putem asemăna relaţia cu o casă, atunci sexualitatea este temelia care asigură siguranţa şi rezistenţa ei. Subiect interzis până de curând, sexualitatea ni se dezvăluie acum ca fiind un imens rezervor de resurse.

Pe 31 oct - 1 noiembrie te invităm la workshopul de sexualitate, unde vei învăţa cum să faci din viaţa sexuală aliatul Fericirii şi Împlinirii tale.

Din cuprinsul cursului :

Faci dragoste în mod conştient ? puterea imensă a energiei tale sexuale
Orgasmul : cum să îl ai, cum sa îl dai şi cum să îl menţii cât mai mult.
Câte tipuri de orgasm sunt si cum le poţi obţine.
Cum să devii iubitul perfect: ce ar vrea Ea, cum simte Ea- introducere în lumea erotică a femeii.
El şi Ea - Diferenţele sexuale şi emoţionale dintre noi
Programul practic Muşchii dragostei sau ce simplu şi plăcut este să-ţi îmbunătaţeşti senzualitatea.
Tehnici pentru cei care cred că şi mărimea contează...
Cum să-i oferi plăcerea absolută – tehnici pentru mărirea perioadei de platou
Multiorgasmul în cuplu – cum să faci dragoste tot timpul
Afrodisiacele – de la mit la realitate
Soluţii simple în cazul disfuncţiilor sexuale
Alchimia sexuală – tehnici tantrice si taoiste de vindecare prin iubire
Lupta cu rutina, inamicul relaţiilor de durată
Şi multe altele :)

La finalul acestui workshop vei fi în posesia celor mai simple şi valoroase tehnici sexuale care-ţi vor creşte extraordinar de mult încrederea în tine, performanţele sexuale şi-ţi vor asigura îmbunăţirea substanţială a intimităţii erotice în cadrul cuplului.

Traineri :
- psihoterapeut Gabriela Marin, medic, trainer si psihoterapeut, specializată în psihosexologie, hipnoză eriksoniană, terapii cognitiv-comportamentale.
- dr.Calin Gîrlea, specialist în sexologie, terapie sistemică şi terapia familiei, acupunctură si medicină tradiţională chineză.

Data : 31 oct- de la ora 10.00 - 18.00
1nov- de la ora 10.00 - 18.00

Investiţia : 245 Ron, cuplurile au reducere 10%

Înscriere şi detalii: relatiifericite@gmail.com - Tel 0743 351 579

Pe parcursul celor două zile veţi afla răspunsurile date de cei doi specialişti la întrebările la care nu aţi avut curajul să vi le puneţi vreodată şi veţi experimenta tehnici pentru trezirea senzualităţii, pentru armonizarea în cuplu, pentru controlul excitabilităţii şi mărirea perioadei de platou dar şi tehnici explicite pe care orice femeie şi-ar dori ca iubitul ei să le cunoască.

Alchimia sexuala

vineri, octombrie 02, 2009 · 0 comentarii


Ne dorim să construim o relaţie, un cuplu. Dacă o relaţie o putem asimila foarte uşor cu o casă, atunci cu siguranţă că sexualitatea este temelia care asigură siguranţa şi rezistenţa ei.

Cu originea în China antică, taoismul acordă sexualităţii un rol central în viaţa noastră si ne oferă tehnici simple pentru a ne transforma viaţa sexuală. Prin taoism ne alchimizăm sexualitatea şi o transformăm dintr-o plăcere momentană şi singulară în ceea ce este ea de fapt, forţa vitală care ne permite să primim şi să dăruim fericire.
Conştientizându-ne forţa sexualităţii şi făcând din ea o artă, ne descoperim puterea de a iubi şi de a-l accepta pe celălalt aşa cum este.

La baza taoismului se află ideea că Qi, energia universală, este o parte din tot ceea ce există viu în univers. Ne naştem cu o cantitate limitată de Qi şi de aceea nu ne putem permite să o risipim. Taoiştii consideră că în momentul în care cantitatea de Qi avută la naştere se epuizează, fiinţa moare. Qi este prezent în toate lichidele corpului nostru, dar se află în cea mai mare cantitate în fluidele sexuale. Savanţii spun că o picătură de spermă echivalează din punct de vedere energetic cu 40 de picături de sânge. De aceea, taoştii consideră că practicând amorul fără ejaculare ne conservăm esenţa vieţii şi ne putem bucura de o sănătate perfectă.


Este greu, spun taoiştii, „că valenţele superioare ale sexului să fie valorificate atunci când după numai câteva minute bărbatul ejaculează şi adoarme lângă iubita lui”. Şi care e soluţia? Taoismul, ca şi a tantrismul de altfel, ne spun că orgasmul şi ejacularea nu sunt acelaşi lucru şi pot fi separate. Practic, dacă preluăm controlul asupra reflexului de ejaculare preluăm controlul asupra sexualităţii noastre şi devenim proprii noştri stăpâni.


Taoismul s-a răspândit tot mai mult în Occident în ultima perioadă. Pentru că din ce în ce mai mulţi oameni intuiesc valoarea extraordinară a sexualităţii şi caută noi moduri de a o „valorifica” la maximum în scopuri înalte de: vindecare, armonie fizică şi psihică, relaţională şi dezvoltare personală. Practicile taoiste ne fac o propunere. Rămâne doar să le verificăm prin practică.

Exerciţiile Kegel

miercuri, august 19, 2009 · 0 comentarii

de Malina Chirila


Ai auzit de exerciţiile Kegel?


Dacă da, ştii că te ajută să trăieşti mai intens plăcerea atunci când faci dragoste cu iubire, transfigurare si continenţa amoroasă. Atunci orgasmele sunt mai profunde şi simţi că te iau pe sus din ce în ce mai tare. Dacă ai mai studiat, e posibil să fi aflat şi alte lucruri care să-ţi trezească interesul... îţi îmbunătăţesc vitalitatea, îţi măresc energia sexuală, mintea începe să zbârnâie, memoria începe să semene cu a unui elefant, intuiţia şi creativitatea apar ca prin minune şi cu toate efectele astea, e de mirare că începe să-ţi crească pofta de viaţă şi devii optimistă? Sună bine, aşa-i?




Probabil că te întrebi ce eforturi supraumane trebuie să faci pentru ca să obţii toată lista aceasta de efecte. Adevărul e însă că nu îţi ocupă prea mult timp şi nu îţi răpesc energia pe care trebuie să o investeşti în alte activităţi. E destul să practici câteva minute acum, câteva minute mai târziu… Nici de condiţii speciale nu ai nevoie – poţi să le faci la serviciu, când aştepţi undeva, în autobuz, acasă, când te uiţi la televizor sau cam oricând îţi trece prin minte şi nimeni nu-şi va da seama.

Ce sunt?

De fapt, este vorba de contracţii ale muşchilor pubococcigieni – PC pe scurt. Adică muşchii din zona vaginului. În mod obişnuit, nu sunt folosiţi prea des, aşa că tind să slăbească şi asta înseamnă, în termeni populari, „mai puţină plăcere când faci dragoste”. Cu cât îi exersezi mai mult, cu atâta vor putea să te încânte mai bine în timpul amorului cu continenţă. Gândeşte-te aşa: dacă ai în mână o minge de ping-pong şi n-ai deloc forţă în degete, o să poţi să o simţi când cineva ţi-o plimbă pe mână, dar cam atât. Dacă ai însă nişte degete puternice, poţi să o strângi, să te joci tu cu ea, iar senzaţiile pe care ţi le provoacă sunt mai intense. Imaginează-ţi ce înseamnă atunci, să ai nişte muşchi ai vaginului puternici şi ce poţi să faci cu ei. Ţi-a trecut prin minte să contracţi conştient aceşti muşchi ? Şi în fond, unde sunt ei? Că aşa, dacă nu ştii ce să contracţi, e cam greu... Merită să începi cu un exerciţiu foarte simplu: urinarea fracţionată. Cu alte cuvinte, când te duci la toaletă pentru a urina, întrerupe voluntar jetul la fiecare 2-3 secunde. Ia-o ca pe un joc şi fă acest gest de fiecare dată când ai ocazia. După o vreme, ţi se va părea natural şi vei savura cu frenezie contracţiile voluntare ale acestor muşchi atât de uşor de folosit.

Începutul

Ideea este deci să folosim intens muşchii PC. Pentru a face asta, există trei exerciţii de bază: contracţiile lente, contracţiile rapide şi împingerile.

Contracţiile lente înseamnă strângerea muşchilor ca pentru oprirea fluxului urinar şi menţinerea contracţiei timp de cel puţin trei secunde înainte de a-i relaxa.

Contracţiile rapide constă din contractarea şi relaxarea cât mai rapidă a muşchilor.

Iar împingerile mimează acţiunea de a ghida ceva către exterior, cum se petrece, de exemplu, în timpul naşterii.

Sunt multe poziţii în care poţi să lucrezi cu muşchii tăi intimi – iar unele sunt mai uşoare. Cea mai convenabilă poziţie, şi cea pe care o poţi folosi cel mai des, este probabil cea şezând. Altele, la fel de simple, sunt cele în care eşti culcată: pe o parte, pe spate cu genunchii la piept... sau variaţiuni pe tema asta. Poţi alege ce ţi se pare mai comod. Poziţiile „dificile” presupun o mai mare rezistenţă din partea corpului tău. De exemplu, aşează-te întinsă pe spate, cu genunchii îndoiţi şi tălpile pe podea, cu şoldurile ridicate, împingând şoldurile înainte şi înapoi, ca şi cum ai face dragoste. Sau preferi în poziţia pisicii? În mod surprinzător, poţi să faci exerciţii Kegel şi în timpul fandărilor, aşa că ai şansa de a exersa şi a-ţi face condiţie fizică în acelaşi timp. Program de exerciţiiProbabil că te bate gândul să începi să practici. Adevărul e că după ce vezi lista de rezultate şi faptul că nu e nevoie de prea mult efort sau de condiţii deosebite de „lucru”, e greu să nu te gândeşti la asta.Să începem deci cu începutul: descoperă-ţi muşchii PC cu ajutorul urinării fracţionate, pe care am descris-o mai sus. După ce ai prins ideea, vine timpul să lucrezi şi „pe uscat”.


E important ca în timpul tuturor exerciţiilor Kegel să respiri. Tendinţa naturală a oamenilor este aceea de a-şi ţine respiraţia când fac un efort, iar primii paşi pot să fie un efort. Totuşi, e bine să respiri şi să te relaxezi. Doar contracţi nişte muşchi pe care poate nu i-ai folosit conştient până acum. E important, de asemenea, să foloseşti doar muşchii PC – unele femei au tendinţa de a strânge şi muşchii anusului, coapsele sau chiar muşchii abdominali.

Un program uşor de lucru ar arăta aşa:

Luna 1. Începe prin a face câte trei „şedinţe” pe zi de 20 de contracţii scurte (aproximativ o secundă fiecare). Adaugă câte 2 contracţii la fiecare sesiune în fiecare zi, până ajungi la 80.

Luna 2. E timpul pentru contracţiile lungi. Realizează aceleaşi trei „şedinţe” pe zi de 20 de contracţii, adăugând câte 2 în fiecare zi, până ajungi la 80. Iar acum, creşte şi perioada contracţiei, ajungând la 10 secunde strâns şi 10 secunde relaxat pentru fiecare exerciţiu.

Luna 3. Adaugă împingerile. Pentru variaţie, poţi să combini cele trei tehnici, făcând, de exemplu, 10 contracţii scurte, 10 lungi şi 5 împingeri. Adaugă o contracţie scurtă şi una lungă în fiecare zi, precum şi o împingere o dată la două zile, până ajungi la 40+40+20. Bineînţeles, cu cât exersezi mai mult, cu atât atingi rezultatele mai repede. Este important însă să o iei încet, pentru a-ţi obişnui muşchii cu noua rutină. Apoi, poţi trece la „artileria grea”. Dacă te simţi pregătită, poţi sări oricând peste o parte din primele etape, dar nu exagera.


Apoi, poţi începe să realizezi 5 serii pe zi. O serie înseamnă de cel puţin 5 ori pe zi 50 de contracţii lente (cel puţin trei secunde), 50 de contracţii rapide şi 50 împingeri. În fiecare săptămână, creşte cu câte 10 numărul fiecărui tip de mişcare. Când ajungi la 100+100+100, poţi să te opreşti din adăugat.

Bilele de gheişă

Dacă ai ajuns la ultimul stadiu al exerciţiilor şi ai vrea să schimbi puţin registrul sau să-ţi verifici puterile, ai la dispoziţie câteva „materiale ajutătoare” (pe care le vei păstra, bineînţeles, în condiţii optime de igienă). De exemplu, ganterele vaginale sunt ca nişte tampoane mai mici, din metal încastrat în plastic, pe care le introduci în vagin. Exerciţiul este să le şi reţii acolo. Bilele de gheişă sunt de asemenea de un mare ajutor... nu degeaba li se spune „de gheişă”! Ele sunt de obicei două bile legate una de alta cu o sfoară, pe care le poţi folosi ori la fel ca pe gantere, încercând pur şi simplu să le reţii înăuntru, ori poţi să încerci să le reţii înăuntru, trăgându-le în acelaşi timp afară. Acest exerciţiu te poate ajuta să-ţi dai seama cât de „puternică” eşti. Sau, dacă ai un vibrator, foloseşte-l. Reţine-l înăuntru în posturile amoroase preferate. „Materialele ajutătoare” nu sunt însă un înlocuitor pentru exerciţiile Kegel clasice. Ele nu necesită folosirea tuturor muşchilor PC, ceea ce înseamnă că trebuie să continui să lucrezi seriile de contracţii şi împingeri. Totuşi, chiar dacă partea cea mai fizică a artei amorului devine extraordinară, ea nu e nici pe departe totul.

Exerciţiile Kegel te ajută să simţi mai intens, dar dincolo de stările fizice mai puternice, se află o întreagă lume, în care poţi explora amorul cu continenţă care durează ore întregi, transfigurarea prin care te simţi ca o zeiţă, orgasmele cu implozie care tind să se prelungească spre zeci de minute... Pentru aceasta, e bine să începi de undeva, iar acel loc poate să fie chiar aici.

Casa sufletului

vineri, august 07, 2009 · 0 comentarii


Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii . Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa . Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga , pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie . Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea . Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput , patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa . Batranul accepta , insa nu mai punea suflet in ceea ce facea . Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite . Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare . Cand in cele din urma o ispravi , patronul veni sa o vada . Ii darui tamplarului cheia de la intrare , zicandu-i : - Aceasta este casa ta , darul meu pentru tine ! Tamplarul ramase uimit . Ce mare rusine ! Daca ar fi stiut ca isi construieste propria casa , atunci ar fi facut-o cu totul altfel.


MORALA : Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi , cu uimire , realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o . Daca am putea-o reface , am face-o mult diferita . Insa nu ne putem intoarce inapoi . Ia aminte ! Tu esti tamplarul . In fiecare zi bati un cui , asezi o scandura sau ridici un perete . Viata e intocmai cum ti-o cladesti . Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine . Deci nu uita : ce faci , te face!

marți, iulie 28, 2009 · 0 comentarii

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist şef la clinica oncologică a Universităţii din München, Germania, a primit vestea şocantă că fiul său, Dirk, a fost împuşcat.
Dirk a murit în decembrie 1978 şi, câteva luni mai târziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului său poate avea legătură directă cu tragica pierdere a fiului său.
Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi de cancer. A descoperit foarte curând că, la fel ca el, toţi bolnavii de cancer pe care îi ştia au trecut prin experienţe extrem de stresante înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte.
Observarea conexiunii dintre minte şi organism nu a fost surprinzătoare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât şi alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate prin creier, a analizat tomografiile pacienţilor săi şi le-a confruntat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit astfel că orice boală, nu numai cancerul, este controlată printr-o zonă din creier ce îi corespunde în mod specific şi este legată, în mod particular, de un conflict-şoc psiho-emoţional perfect identificabil. Astfel a apărut paradigma revoluţionară a Noii Medicine Germane, care nu numai că le explică în mod demonstrabil bolnavilor de cancer cauzele reale ale bolii lor, dar le oferă şi o şansă reală de vindecare, fără mutilare şi otrăvire prin aşa-zisele tratamente chirurgicale, radioterapice şi chimioterapice... Rezultatul cercetărilor lui Hamer se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelaţia cu organele şi ţesuturile întregului organism uman (varianta engleză a „Diagramei ştiinţifice a GNM" este în lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorită faptului că aceste legi biologice, valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înţelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca răspuns la numărul crescând ale interpretărilor greşite ale descoperirilor sale şi pentru a păstra integritatea şi autenticitatea muncii sale ştiinţifice, Dr. Hamer şi-a protejat în mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine (GNM - Noua Medicină Germană®). În 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totuşi, până astăzi, Universitatea a refuzat să testeze cercetările Dr. Hamer, în ciuda obligativităţii legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară.

BOLILE AU LA ORIGINE UN ŞOC PSIHO-EMOŢIONAL CARE SE REFLECTĂ MAI ÎNTÂI LA NIVELUL CREIERULUIDr. Hamer a stabilit că „orice boală este cauzată de un şoc emoţional care surprinde individul total nepregătit“ (Prima Lege Biologică). În onoarea fiului său, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiţionat şi determinat de experienţele noastre trecute, de vulnerabilităţi, de percepţiile personale, de valorile şi credinţele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoţional, ci el se propagă şi la nivel biologic şi trebuie înţeles în contextul evoluţiei noastre personale.
Animalele experimentează aceste şocuri cu consecinţe biologice în urma pierderii bruşte a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei ameninţări neaşteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei ameninţări de moarte.Un bărbat, de exemplu, poate suferi un şoc conflictual de „pierdere a teritoriului" când îşi pierde casa sau locul de muncă, pe neaşteptate; pentru o femeie, un şoc conflictual „în cămin" poate fi o grijă pentru binele unuia dintre membrii familiei; un şoc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declanşat de un divorţ neprevăzut sau de o spitalizare de urgenţă; copiii suferă deseori un şoc conflictual „de separare", când mama se decide să se întoarcă la muncă sau când se despart părinţii.
Analizând mii de tomografii (CT) în relaţie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, şocul impactează o zonă specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie ca un set clar de inele concentrice (în 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcţionare a aparaturii). După impact, celulele cerebrale transmit şocul către organul corespondent care, la rândul lui, răspunde cu o modificare maladivă specifică, ce poate fi anticipată.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluţiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau ameninţări. În timp ce „vechiul creier“ (cerebelul, zona amigdaliană) corespunde unor „programări“ legate de supravieţuire, care corespund respiraţiei, hrănirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este „codat“ cu teme mult mai avansate, precum cele legate de autoapreciere, încrederea şi respectul de sine. Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul în care organismul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea ţesutului sau prin dereglarea funcţionării, toate acestea sunt corelate cu stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât şi ţesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologică).GNM „Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustrează că organele controlate de „vechiul creier" care derivă din endoderm sau organele ce derivă din mezoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat după ce conflictul corespondent se reflectă la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului (iniţiată de DHS).
Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un şoc de tipul „frică de moarte", deoarece, în termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu şocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care reglează respiraţia încep instantaneu să se multiplice, formând o tumoare pulmonară. Contrar părerilor convenţionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci serveşte unui scop biologic foarte bine definit şi anume să crească capacitatea pulmonară, optimizând astfel şansele de supravieţuire ale organismului. Analiza tomografiilor întreprinsă de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoană bolnavă de cancer la plămâni prezintă o configuraţie clară de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier şi că fiecare pacient a suferit un şoc conflictual emoţional total neaşteptat, de tipul „frică de moarte", înaintea declanşării cancerului. În majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declanşată de şocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimţit ca o sentinţă la moarte.Cancerul la sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mamă-copil" sau „probleme cu partenerul". Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeauna vechiul creier, în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mamă-copil dacă îşi face foarte multe griji, atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăveşte grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cât conflictul este activ, celulele glandei mamare continuă să se multiplice, formând o tumoră. Scopul tainic al proliferării celulare este acela de a mări capacitatea de lactaţie pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie şi fiecare femelă din lumea animală se naşte cu acest program de reacţie biologică pentru creştere şi dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar şi atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce îşi are originea în „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declanşat de un conflict, de un şoc specific care activează un „program biologic precis" (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depăşească obişnuinţele funcţionării zilnice şi să se confrunte fizic cu situaţia urgentă. Pentru fiecare tip de conflict, există o zonă cerebrală specifică ce coordonează acest program de urgenţă.În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului şoc, situaţia este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele şi ţesuturile ce corespund şi sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) îşi au originea în ectoderm sau în mezodermul noului creier. În momentul producerii conflictului-şoc, ţesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situaţii care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoţională de stres relaţionată cu conflictele-şoc corespondente. Aşa cum este de aşteptat, distrugerile ţesuturilor respective au o semnificaţie biologică precisă.Să luăm exemplul ţesuturilor canalelor de lactaţie. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest ţesut fiind controlat de o zonă mai tânără a creierului, cortextul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde ţesutului canalelor de lactaţie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experienţe de tipul „copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sân“. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict şoc, ţesutul canalelor de lactaţie începe să ulcereze. Scopul acestei reacţii este mărirea diametrului canalelor de lactaţie, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai uşor şi să nu se congestioneze sânul. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacţie-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija şi hrănirea, femeile suferă un conflict-şoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului-şoc nu există practic niciun simptom, cu excepţia unor ocazionale puseuri uşoare în interiorul sânului.CELE DOUĂ FAZE ALE ORICĂREI BOLIDr. Hamer a descoperit, de asemenea, că orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei boli are loc în două faze. (A Doua Lege Biologică). În timpul primei faze, a conflictului activ (şi anume atâta timp cât conflictul persistă), întregul organism se orientează spre a face faţă conflictului. În timp ce la nivel fizic au loc dereglări celulare specifice, psihicul şi sistemul nervos vegetativ autonom se confruntă, de asemenea, cu situaţii neaşteptate. Comutată într-o fază de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupată de conţinutul conflictului. Tulburările somnului şi lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenţiei asupra conflictului şi orele de activitate în plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia vaselor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremităţile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intensitatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale.Dr. Hamer a demonstrat, fără nicio îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în niciun caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. În Noua Medicină Germană, distincţia dintre cancerul malign şi cel benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o construcţie artificială (la fel ca marcării tumorali) care, pur şi simplu, indică o activitate de reproducere celulară ce a depăşit o anumită limită fixată în mod complet arbitrar.Dacă o persoană moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slăbirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizării mentale şi emoţionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emoţional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar şase luni de trăit!", impact ce aruncă pacienţii de cancer şi pe cei apropiaţi lor într-o stare de disperare. Cu foarte mică speranţă sau chiar deloc, sunt privaţi de forţa lor vitală, îşi consumă inutil energia şi, în cele din urmă, mor în urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele“ convenţionale pentru cancer nu fac decât să îl accelereze.
Dacă pacientul nu a făcut niciun tratament de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie), NGM are o rată de succes de 95 până la 98%. Este o ironie a sorţii că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autorităţi. Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale fără a avea licenţă medicală (ridicată abuziv), pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului că, după 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienţi cu cancer în faza terminală erau încă în viaţă. În cazul tratamentelor convenţionale, prin chimioterapie şi radioterapie (iradiere), cifra aceasta este dezastruos de mică, adică doar 3-5% dintre pacienţi mai rămân în viaţă după 5 ani. Conform declaraţiilor epidemiologului şi biostasticianului Dr. Ulrich Abel (Germania): „Rata de succes a majorităţii chimioterapiilor este jalnică… nu există nicio dovadă ştiinţifică referitoare la capacitatea tratamentului prin chimioterapie de a mări în mod apreciabil durata de viaţă a pacienţilor care suferă chiar de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operaţie, care reprezintă 80% din totalul cancerelor, reprezintă o totală deşertăciune ştiinţifică.“ (Revista ştiinţifică „The Lancet“, 1991).
FIINŢA UMANĂ SE VINDECĂ SINGURĂ
Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în regimul de reparare şi refacere, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale în perioada de vindecare. A doua fază este denumită „faza caldă" şi în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea.Odată cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulară (vechiul creier este legat de controlul creşterii tumorale) şi distrugerea celulară (creierul noueste legat de controlul degradării ţesuturilor) se opresc imediat şi este declanşat procesul de reparare specific. O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflictului este acum regenerată şi refăcută cu celule noi. Acest proces este însoţit, de regulă, de inflamaţii potenţial dureroase cauzate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă ţesuturile musculare sunt implicate) şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii (vezi mai jos).Bazându-se pe observarea multiplicării celulare (mitoza) şi pe distincţia standard dintre tumoare benignă şi malignă, medicina convenţională interpretează procesul natural de producere celulară a ţesutului care se vindecă drept tumoare malignă. În NGM, distingem, la fel, două tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împărţite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de ţesut şi zona cerebrală din care provin şi prin care sunt controlate. Există acele tumori care se dezvoltă, în mod exclusiv, în faza activă a conflictului-şoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostată etc.) şi cele care apar în timpul procesului natural de vindecare.În felul în care creierul vechi controlează cancerul, creşterea tumorală nu este nici accidentală şi nici fără sens, din moment ce proliferarea celulară se opreşte de îndată ce ţesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar până la urmă, la sfârşitul procesului de vindecare.Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intră de asemenea în această categorie. În timp ce un cancer de sân este un indicator că femeia este în faza activă a conflictului de tip grijă, un cancer in situ este un semn pozitiv că problema asociată conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de sân fără motiv! Aşa cum nici faptul că el se dezvoltă exact la sânul stâng nu este o coincidenţă.

IMPORTANŢA LATERALITĂŢII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit că lateralitatea determină dacă o boală precum este cancerul se dezvoltă în partea stângă sau dreaptă a organismului. Aceasta este regulă: o persoană dreptace răspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul său cu partea stângă a organismului, şi cu partea dreaptă la un conflict cu tatăl sau partenerul, fraţii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stângaci este invers. Există întotdeauna o relaţie inversă între emisferele cerebrale şi părţile organismului, în sensul că fiecare emisferă a creierului (mai puţin partea amigdaliană) este în relaţie directă cu partea opusă a trupului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastră biologică este să batem din palme. Palma pe care o ţinem deasupra indică dacă suntem stângaci sau dreptaci. Astfel, un cancer la sânul drept, un chist ovarian la ovarul stâng, o problemă de piele pe partea dreaptă sau stângă (sau amândouă), o paralizie motorie pe partea dreaptă (după un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci când conflictul originar a avut loc. În ceea ce priveşte conflictele mai avansate (şi regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat în calcul, pentru o evaluare precisă.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILORUn alt aspect al cercetărilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit că microbii precum ciupercile, bacteriile şi viruşii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare şi maniera în care ei operează este în deplină concordanţă cu logica evolutivă. (A Patra Lege Biologică). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populează doar ţesuturile controlate de creierul vechi. Funcţia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostată, tumorile la uter, tumorile la sân, melanoamele şi mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esenţiale pentru descompunerea construcţiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, în timpul fazei active a conflictului. Dacă bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinării sau a uzului excesiv de antibiotice sau în urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzător. Ca urmare, rămân pe loc şi sunt încapsulate în mod inofensiv. Detectate la un control de rutină, ele pot fi totuşi diagnosticate ca şi cancer şi noi conflicte potenţiale pot apărea în urma aflării veştii, cu noi simptome. Înţelegând legile biologice ale desfăşurării bolilor, această perspectivă poate fi eliminată. În timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, viruşii sunt implicaţi în procesul de vindecare a ţesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazală, mucoasa stomacală, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa şi gripa stomacală indică faptul că procese virulente, naturale, de vindecare sunt în curs. În ceea ce priveşte rolul viruşilor, Dr. Hamer prefera să vorbească de viruşi ipotetici, din cauză că, în ultimul timp, existenţa viruşilor este pusă în discuţie. Acest lucru este în concordanţă cu descoperirile iniţiale ale Dr. Hamer, care evidenţiau faptul că procesele de reconstrucţie şi regenerare ale ţesuturilor necrozate sau ulcerate au totuşi loc chiar şi în absenţa viruşilor specifici ţesuturilor respective. Dilema în care se găseşte medicina convenţională este aceea că eşuează în a recunoaşte tiparul de evoluţie în două faze a fiecărei boli, prima fază, aceea a conflictului activ, fiind în mod obişnuit scăpată din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar în faza de vindecare, iar activitatea acestora este în mod normal acompaniată de inflamaţii, febră, puroi, supurări şi dureri, microbii sunt consideraţi răufăcători şi cauză a bolilor infecţioase. Dar microbii nu provoacă boli. Până la urmă, organismul nostru este cel care „angajează“ microbii, pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi, bineînţeles, transmişi, dar ei rămân inofensivi până în momentul în care persoana este în faza de vindecare a aceluiaşi tip de conflict.TEORIA METASTAZELOR, O SIMPLĂ FICŢIUNE ACADEMICĂBazându-se pe GNM, „Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast răspândită a metastazelor care sugerează că celulele canceroase migrează prin vasele de sânge şi limfă, cauzând tumori şi în alte locuri, este, în cuvintele Dr. Hamer, pură ficţiune academică. Celulele în general şi celulele canceroase în mod special nu îşi pot schimba, sub nici o formă, structura lor histologică şi nici nu pot trece de bariera bacteriană. De exemplu, o celulă canceroasă a unei tumori pulmonare, care este de origine endodermă, controlată de zona amigdaliană a creierului şi care proliferează de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma într-o celulă osoasă, care este de origine mezodermă şi este controlată de cortexul cerebral, celulă care se deteriorează în timpul fazei active a conflictului, în procesul de decalcifiere. În scenariul conform căruia cancerul pulmonar metastazează la oase, celulele cancerului pulmonar creează, de fapt, un gol (descompunere celulară! – reversul cancerului) în anumite oase din organism. Trebuie, de asemenea, să ne întrebăm de ce celulele canceroase rareori se răspândesc la ţesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Dacă celulele canceroase călătoresc prin sânge, de ce nu este atunci scanat sângele donat, pentru a căuta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci găsite o multitudine de tumori în pereţii vaselor de sânge ai pacienţilor bolnavi de cancer ?Acum doi ani, pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat Cercetătorii urmăresc testele de sânge pentru cancerele de sân, conţinând declaraţii revelatoare: Vânătoarea celulelor canceroase în fluxul sangvin a durat 10 ani şi până acum, nicio tehnologie existentă nu a reuşit să izoleze în mod cert nici măcar o singură celulă tumorală, dintre milioanele de globule roşii şi albe conţinute în orice mostră de sânge uman. În afara faptului că vânătoarea este departe de a fi încheiată (aşa cum indică articolul), nu sugerează asta cumva că ipoteza metastazelor a dezinformat publicul şi a speriat, fără nicio noimă, de moarte milioane de pacienţi bolnavi de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?Dr. Hamer nu neagă, bineînţeles, posibilitatea apariţiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transformă, în mod mirobolant, într-un tip diferit de celulă, ci mai degrabă sunt urmarea unui nou conflict-şoc. Noul DHS poate fi declanşat de o altă experienţă traumatizantă adiţională, sau prin şocul provocat de comunicarea diagnosticului. Aşa cum am menţionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neaşteptat de cancer, sau informarea cuiva că are metastaze poate declanşa o spaimă de tipul frică de moarte (provocând cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relaţionat cu şocul emoţional, cauzând noi cancere în diferite alte părţi ale organismului. În multe cazuri, aceşti pacienţi nu supravieţuiesc până în faza de vindecare, din cauza stării de stres foarte grave, care îi slăbeşte până la punctul în care mai au foarte puţine şanse de supravieţuire în confruntarea cu toxicul şi ucigaşul tratament chimioterapic.Al doilea tip de cancer foarte întâlnit după cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit că oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emoţional legate de încrederea, respectul şi stima de sine. Altfel zis, spunându-i-se cuiva că are o boală care îi ameninţă viaţa, mai ales una care se presupune că se răspândeşte ca un incendiu în organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta că: acum este complet inutil şi, pe lângă faptul că se simte inutil, oasele încep să se decalcefieze (în cazul cancerelor de sân, deseori în zona sternului şi a coastelor). Tot aşa cum se fracturează un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfârşitul fazei de vindecare. Când faza de reparare este completă, osul va fi mult mai puternic în zona respectivă, asigurându-ne în acest fel că suntem mai bine echipaţi, în eventualitatea apariţiei unui nou conflict al stimei de sine.NATURA TUMORILOR CEREBRALEOdată ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale împreună cu psihicul şi organul aferent intră în faza de vindecare. La repararea oricărei răni, se dezvoltă un edem (fluid în exces), pentru a oferi protecţie ţesutului cerebral ce este refăcut. Pe tomografie, modificările sunt foarte uşor de observat: inelele concentrice vizibile anterior se estompează după apariţia edemului şi apar acum neclare. Atunci când edemul cerebral atinge dimensiunea maximă, prin intermediul creierului este declanşat un scurt şi puternic impuls care expulzează edemul. În terminologia NGM, această reglare este denumită Criza epileptică (CE). În timpul crizei, întregul organism este aruncat, pentru scurt timp, într-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retrăind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiraţie rece, extremităţi reci, puls accelerat şi greaţă. Intensitatea şi durata acestei crize pre-programate este determinată de intensitatea şi durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm şi cele epileptice sunt doar câteva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criză depinde întotdeauna de natura conflictului şi de zona cerebrală corespunzătoare implicată.După ce edemul cerebral a eliminat, ţesutul conectiv ce oferă suport structural neuronilor se reface în zona respectivă, pentru a restabili funcţiile celulelor nervoase care au fost afectate de şocul datorat conflictului (DHS). Această acumulare naturală este ceea ce medicina convenţională denumeşte tumoare cerebrală, vestea apariţiei acesteia având în contextul medicinei convenţionale consecinţe cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, în 1981, că tumoarea cerebrală nu este o boală care apare paralel şi la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifică care se află simultan în faza de reparare). Astfel că metastazele cerebrale nu există, de fapt, nici ele.TERAPIA NOII MEDICINE GERMANE (pe scurt)Primul pas în terapia GNM este să găseşti o înţelegere a naturii biologice a simptomului, de exemplu: corelaţia dintre un anumit tip de cancer şi cauzele sale psihice. O tomografie şi un istoric medical complex sunt, de asemenea, vitale pentru a determina dacă pacientul este încă în faza activă a conflictului sau deja a început să se vindece. Dacă este încă în faza activă, atenţia trebuie îndreptată spre identificarea cauzei şocului iniţial DHS şi spre dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este crucială pregătirea pacientului şi informarea lui despre simptome şi despre procesul vindecării şi eventualele complicaţii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizează, pentru prima oară în istoria medicinei, un sistem sigur, care ne permite nu numai să înţelegem, dar şi să prezicem dezvoltarea şi simptomele oricărei boli. Aceasta este adevărata medicină preventivă, un aspect al NGM care cu greu poate fi dezbătut suficient. Adevărata medicină preventivă necesită înţelegerea cauzelor reale ale bolii, şi aceasta este exact ceea ce cercetările Dr-lui. Hamer furnizează în detaliu.Înţelegând cele „Cinci Legi Biologice" ale cauzei şi ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama şi panica ce apar adeseori odată cu instalarea anumitor simptome. Această cunoaştere este mai mult decât putere. Ea poate efectiv salva vieţi.
SINTEZA PRINCIPIILOR NOII MEDICINI GERMANENoua Medicină Germană® este un set de descoperiri şi principii care pune la baza apariţiei şi evoluţiei bolilor:· principiile universale biologice;· interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane: psihic, creier şi organe.Noua Medicină Germană® priveşte corpul ca un întreg, în care psihicul este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor funcţiilor comportamentale, ariilor de conflict şi organelor corespunzătoare acestora.Noua Medicină Germană® este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecărei boli ale oamenilor sau mamiferelor.În Noua Medicină Germană®, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaţie biologică. Boala evoluează pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ să coopereze cu evenimentele apărute în viaţa lui sau să îl elimine pe baza mecanismelor de selecţie necesare evoluţiei grupului din care individul face parteDr. Hamer a constatat faptul că moartea soţiei sale şi propriul lui cancer pot fi corelate cu împuşcarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetător şi şef al clinicii de oncologie din munhen, dr. Hamer a ajuns la următoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un şoc conflictual biologic care se va manifesta în transformări vizibile ale creierului, şi poate conduce la schimbări măsurabile ale parametrilor sistemului nervos care la rândul lor pot produce creşterea unor tumori canceroase, ulceraţii, necroze şi perturbări funcţionale în organe specifice fiecărui tip de conflict biologic.După 20 de ani de cercetare şi terapie a peste 31.000 de pacienţi, dr. Hamer a stabilit că un conflict-şoc biologic generează o fază de îmbolnăvire: rece, canceroasă sau necrotică, iar dacă conflictul este rezolvat, se trece la o fază de vindecare: caldă prin care procesele canceroase sau necrotice sînt inversate pentru a se autorepara ţesuturile afectate în faza de îmbolnăvire şi a restabili starea de sănătate optimă.

CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI GERMANE® DESCOPERITE ŞI FORMULATE DE DR. HAMER:
1. PRIMA LEGE BIOLOGICĂ: regula de fier a cancerului:A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauză: sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi izolat. Trăirea acestui confict-şoc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi organ);B. Tipul conflictului care a provocat DHS determină localizarea HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizată) în creier şi a locului corespunzător într-un anumit organ în care va apare cancerul sau o afecţiune echivalentă cancerului;C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determină evoluţia hh în creier şi a cancerului sau a afecţiunii echivalente cancerului în organul corespunzător locului apariţiei HH
2. A 2-A LEGE BIOLOGICĂ: fiecare afecţiune generată de un conflict-şoc are o evoluţie în 2 faze:A. Faza de conflict activ (de îmbolnăvire) în care sistemul nervos autonom simpatic este activat, şocul continuă cu preocupare continuă faţă de evenimentul declanşator şi produce o stare de tensiune şi nelinişte însoţită de pierdere în greutate, apar dificultăţi la adormire şi tulburări ale somnului. Nopţile devin lungi, extremităţile sînt reci şi leziunile sau tumorile apărute continuă să se dezvolte;B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) în care sistemul nervos autonom parasimpatic şi sistemul vagal sunt activate însoţite o stare de epuizare şi somnolenţă şi dermă + extremităţi calde. În această fază procesele apărute pe timpul fazei de îmbolnăvire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroză sau ulcer sunt înlăturate prin regenerarea naturală a ţesuturilor afectate de acestea. La sfârşitul acestei faze de autovindecare, ţesuturile şi organele afectate sunt refăcute complet şi deseori devin mult mai rezistente decât au fost înainte de apariţia conflictului-şoc, iar persoana are o stare generală mai bună şi devine mai înţeleaptă decât înainte de a se fi îmbolnăvit.
3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor şi bolilor echivalente cancerului:A. Un anumit tip de conflict afectează un anumit nivel embrional, care la rândul lui generează hh (inele concentrice) într-o anumită zonă a creierului, afectând un anumit organ ce corespunde nivelului embrional cu o formaţiune histologică specifică acelui nivel;B. Conflictele care generează hh în zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din endoderm şi cerebelul generat din mesoderm) prezintă o multiplicare a celulelor în faza de îmbolnăvire (ca conflict activ) şi de distrugere (de către fungi şi micobacterii) sau încapsulare a tumorii în faza de vindecare (pcl post conflict), pe când conflictele care generează HH în zona creierului nou (cortex) determină o scădere a numărului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a funcţiilor până la disfuncţie completă (numite şi boli cancer echivalente) în faza de îmbolnăvire ca (conflict activ), urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucţia organului (de către bacterii şi virusuri) afectat şi restabilirea funcţionării normale a acestuia în faza de vindecare (pcl post conflict);C. Bolile cu cele 2 faze (îmbolnăvire şi vindecare) sunt funcţii biologice deosebite care ne permit să depăşim şi să ne redresăm funcţional după ce am fost confruntaţi cu probleme biologice neobişnuite sau neaşteptate generate de obicei de conflicte psihologice.
4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ: în faza de autovindecare (pcl post conflict) există o corespondenţă dintre grupurile de organe aparţinând uni anumit nivel embrionar şi grupurile de microbi aparţinând acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoacă o anumită simptomatologie, ci dimpotrivă, ei sunt cei ce participă la autovindecare. Ei sunt comandaţi de către creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni şi se retrag într-o anumită parte a organismului, iar în faza de autovindecare (pcl post conflict)vor fi chemaţi şi reactivaţi pentru a repara organul afectat.
5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ. Chintesenţa: semnificaţia biologică a fiecăruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: îmbolnăvire – conflict activ şi autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germană®: la medicina sagrada ( medicina sacră) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fără rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natură, de-a lungul a milioane de ani de evoluţie, pentru a permite organismelor să depăşească funcţionarea standard (de zi cu zi) şi să poată face faţă unor situaţii de urgenţă excepţionale sau neobişnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care însoţeşte conflictul de auto-subevaluare. În faza de îmbolnăvire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliză (diminuarea celulelor osoase). Când conflictul de auto-subevaluare este rezolvat în mintea pacientului, organismul trece în faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slăbite pe timpul conflictului, începe recalcifirea (diagnosticată eronat ca fiind cancer osos), continuă anemia, apar durerile osoase şi se instalează o stare leucemică (toate acestea având ca scop imobilizarea corpului până la vindecare completă). Toate acestea dispar pe cale naturală când structura osoasă este complet refăcută, iar rezistenţa osului va fi mai mare decât înainte de a fi început faza de îmbolnăvire. Prin acest dublu mecanism îmbolnăvire – autovindecare, natura îmbunătăţit şansa de supraveţuire a celui care şi-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Dacă persoana nu îşi rezolvă conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminată din grup.

TERAPIILE VIITOARE SPECIFICE NOII MEDICINI GERMANE®:
1. Pacientul va deveni “şeful absolut” al tratamentului şi procedurilor de autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relaţia dintre pacient şi medic va fi complet regândită şi redefinită;
2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;
3. Se vor baza pe înţelegerea de către pacient a cauzei care a provocat conflictul şi implicit boala;
4. Pacientul împreună cu medicul vor găsi împreună cea mai bună rezolvare a conflictului generator al bolii şi vor stabili cea mai bună strategie de evitare a acestui conflict pe viitor de către pacient;

RELAŢIA DINTRE STRES ŞI BOALĂ
Concluzii prezentate de dr. Hamer în interviul: http://www.newmedicine.ca/interview.htmÎn viaţă, fiecare dintre noi putem avea ocazia să ne confruntăm cu 2 tipuri de conflicte sau evenimente:- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa şi de a le depăşi;- biologice (conflict – şoc): evenimente sau conflicte apărute pe neaşteptate (nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de neputinţă şi ne aduc în imposibilitatea de a reacţiona ne vor induce o stare de şoc însoţită de panică. Apariţia unui astfel de eveniment generează Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la rândul lui induce şi dezvoltă cancerul sau alte boli cancer – echivalente specifice fazei de îmbolnăvire (ca conflict active) până când conflictul va fi rezolvat. După rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a cărui durată va depinde de masa conflictului (durata şi intensitatea conflictului) pe timpul căreia toate modificările funcţionale şi morfologice apărute în faza de îmbolnăvire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o stare mai bună decât înaintea conflictului.De exemplu: o mamă, cu copilul de mână, stă de vorbă la marginea şoselei cu o vecină. Copilul se desprinde de mâna mamei (fără ca ea să observe) şi trece în fugă şoseaua, fiind accidentat de o maşină. Mama a fost surprinsă de acest eveniment neaşteptat şi pe toată perioada cât copilul este la spital mâinile sunt reci, nu poate dormi şi nici mânca, trăieşte o continuă stare de stres şi observă dezvoltarea unui nodul malign în sânul stâng (faza de îmbolnăvire ca conflict activă). După ce copilul este externat şi medicul îi spune “noi suntem norocoşi deoarece copilul este bine din nou”, mâinile mamei se vor încălzi, va dormi bine, apetitul va reveni la normal şi în următoarea perioadă nodulul malign se va resorbi pe cale naturală (faza de autovindecare pcl post conflict).· O persoană sănătoasă, bine hrănită şi odihnită va avea de înfruntat mult mai puţine conflicte biologice şi le va face faţă mult mai uşor;· Persoanele cu o situaţie materială bună au un risc de a se îmbolnăvi (de cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decât persoanele sărace (care nu îşi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);· Cel mai important factor în faza de autovindecare este ca pacientul să înţeleagă ce se întâmplă cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o atitudine constructivă şi relaxată faţă de procesele de autovindecare;· Dacă pe timpul fazei de îmbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului îi este teamă de cancer, această teamă va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze de îmbolnăvire va genera cancer pulmonar, iar dacă va apare la acelaşi bolnav şi teama de moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care în faza de îmbolnăvire va genera un proces de decalcefiere a întregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul în care persoana resimte sau trăieşte la nivel psihic evenimentul declanşator (de stresul interpretat). Funcţie de această dimensiune interioară a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea şi tipul trăirii interioare. Exemplu: o soţie îşi surprinde soţul în pat cu cea mai bună prietenă, dar funcţie de modul în care soţia interpretează acest eveniment vor apare următoarele efecte:· dacă soţia îşi iubeşte soţul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuală care în faza de îmbolnăvire îi va provoca un carcinom la uter;· dacă soţia nu îşi iubeşte soţul şi abia aşteaptă un motiv de divorţ, ea va trăi un conflict – şoc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va genera un nodul malign la sânul drept (supărări externe);· dacă soţul este surprins în pat cu o prostituată, soţia va avea un conflict – şoc de tip teamă – revoltă, care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va manifesta prin hipoglicemie;· dacă soţul e surprins în pat cu o persoană cu 20 de ani mai tânără decât soţia, aceasta (indiferent dacă îşi iubeşte sau nu soţul) va trăi un conflict de subevaluare sexuală (spunând în gândul ei: eu nu pot să o concurez pe ea şi nu mai pot acum să îi ofer ce îi oferă ea), care pe timpul fazei de îmbolnăvire va suferi de o decalcefiere (osteoliză) a pelvisului. Faza de îmbolnăvire (conflict activ ) încetează numai când conflictul – şoc este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).În lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:· un animal deposedat de teritoriu va supraveţui numai dacă îşi recapătă teritoriul sau obţine alt teritoriu;· o femelă căreia i-a fost ucis puiul va intra în călduri şi va putea avea astfel un alt pui, iar orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturală pe timpul sarcinii;Şi la noi oamenii, pentru a trece din faza de îmbolnăvire în faza de autovindecare trebuie să rezolvăm conflictul iniţial la nivel psihic:· Mama care s-a îmbolnăvit în urma accidentării copilului se va face bine numai după ce copilul se va însănătoşi;· Un bărbat care a fost părăsit de soţie va putea trece în faza de autovindecare numai după ce se va împăca cu aceasta sau îşi va găsi o nouă soţie;· Cel care şi-a pierdut locul de muncă va putea trece în faza de autovindecare numai după ce îşi va găsi un alt loc de muncă;· O persoană care a ieşit la pensie va putea trece în faza de autovindecare numai după ce se va înscrie la un club sau să îşi va găsi o nouă pasiune sau o nouă ocupaţie.· La femeile însărcinate, orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturală începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina sau mai bine zis Viaţa are prioritate absolută.

Caroline Markolin, Ph. D., consultant pentru Noua Medicină Germană®

articol preluat de pe site-ul www.ecolife.ro

Sfatul psihologului

Sunt psiholog/ psihoterapeut Gabriela Marin. Ai o problema relationala? Vrei sa gasesti o solutie framantarilor tale? Simti ca trebuie sa vorbesti cu cineva?
Programari la tel 0743 351 579

Workshop - Ce-ti doresti in 2010

Empower Live -Eneagrama la British

Despre Relatii Fericite

Un loc de discutii si solutii. Ce imi doresc? Sa descalcim impreuna lumea atat de complexa a relatiilor. Sa aducem speranta si bucurie in sufletul celor care ne citesc. Pentru ca fericirea se invata. Cum? Pas cu pas...articol cu articol...

Despre mine

Ma numesc Gabriela Marin. Sunt psihoterapeut cu formare in terapia cognitiv comportamentala, hipnoza ericksoniana si terapii scurte, trainer de Eneagrama, life-coach. Am inteles ca dezvoltarea personala este indispensabila celor care vor sa-si atinga potentialul maxim si sa fie fericiti. Deci...suntem siliti sa evoluam!

Workshop

Workshopul de Relatii fericite. Primul Curs practic pentru femeile care-si doresc sa traiasca fericite pana la adanci batraneti.