ORGASMUL NOSTRU CEL CÂT TOATE ZILELE …

text Roua Cassian

Conduci cu viteză pe şosea. Andrenalina creşte, te simţi liber şi fericit. Iată că apare prima curbă: orgasmul… Ce faci? Apeşi pe acceleraţie? Pericolul să te trezeşti în şanţ este prea mare. Aşa că încetineşti, iei curba cu grijă şi îţi continui călătoria. Adori senzaţiile tari? E perfect. Apasă din nou pe accelerator şi mergi în viteză până la curba următoare.

Orgasmul este un viraj periculos. Trebuie să treci prin el cu mare atenţie şi să observi că nu este un capăt de drum, ci doar un punct pe traiectoria unei stări de beţie lucidă.

Stii probabil că ejacularea şi orgasmul nu sunt fraţi siamezi. E adevărat, seamănă atât de bine, încât pot fi confundaţi. Li s-a dat acelaşi nume, dar sunt diferiţi. Unul este de provenienţă pshică - orgasmul, celălalt este de natură fizică. Hai să vorbim pe şleau, ejacularea este o schiţă stângace a plăcerii pe care o meriţi, plăcerea totală, intensă, care să te pătrundă până în celulele trupului şi sufletului. Câteva amărâte de contracţii şi... toată frenezia s-a evaporat.
Nu ai avut niciodată senzaţia că stările de fericire pe care le trăieşti în timpul orgasmului de tip fulger sunt nişte cuvinte scrise pe nisip la malul mării? Nici nu le vezi bine şi valurile le-au şters.

Dacă vrei mai mult, mai bine, mai voluptuos, se poate! Nu trebuie să mă crezi. Pur şi simplu verifică. Cum? Folosind cel mai rapid şi mai sigur mijloc de a obţine rezultate. Ai ghicit. E vorba de practică.

Ai observat? Când faceţi dragoste ritmul respirator se accelerează şi se tot accelerează, dar în momentul orgasmului atât respiraţia, cât şi mintea sunt reduse la tăcere. Atunci se opreşte totul. E momentul când Universul toarnă o picătură de extaz în inima noastră.

Acesta este unul dintre marile secrete ale sexualităţii. Este unul dintre secretele care îţi poate schimba din temelii viaţa erotică. Şi merită să-l foloseşti. Ce ai de făcut? Urmăreşte-ţi respiraţia tot timpul actului amoros. Concentrează-ţi ferm şi constant mintea asupra sa, până atinge un ritm cât mai lent şi cât mai profund. Contemplă-o relaxat. Aşa ajungi să ai control conştient asupra unui proces inconştient, dictat de sistemul parasimpatic al creierului, şi să pui frâul şi şaua pe năravul ejaculării.

Nu uita! În timpul actului amoros e bine să respiri profund, ritmic şi lent, preponderent pe nas. Încetineşte gradat fiecare respiraţie. Aşa! Devine din ce în ce mai lentă şi mai lungă. Atât de lentă şi de profundă, încât nu mai simţi aerul trecând prin nări.

Vârful limbii apasă cu putere cerul gurii şi te concentrezi în zona din mijlocul frunţii, vizualizând energia care ascensionează continuuu. Ai impresia că nu mai respiri. Absorbi prin toţi porii energia sau chi-ul despre care vorbesc taoiştii. Dacă amândoi puteţi menţine acest suflu în timpul actului erotic, controlul fluidului sexual se face de la sine. Veţi vedea amândoi că senzaţiile au atunci o savoare nouă, sunt mai intense şi se dilată în tot corpul. Stabilitatea respiraţiei controlată de minte, diminuează la maximum efervescenţa spermei. S-a terminat cu ejacularea involuntară, cu risipa potenţialului erotic.

O altă metodă foarte simplă îţi asigură efecte spectaculoase. În timp ce faci dragoste, opreşte-te pentru un minut. Rămâi perfect nemişcat. Devino mai conştient de respiraţia ta, care se va calma ca prin farmec şi îţi va permite să deguşti starea euforică de tăcere şi nemişcare. Aceste momente spontane şi fulgerătoare vor opri curgerea obişnuită a timpului. Tendinţa de agitaţie a minţii este astfel anihilată. Iar controlul asupra potenţialului sexual e mult mai la îndemână. Asemenea opriri trebuie să fie scurte la început şi să le repetaţi de 10-20 de ori în timpul actului erotic. Dacă le practicaţi constant, mai ales când unul sau altul dintre voi este pe cale de a atinge orgasmul, veţi reuşi să stăpâniţi uriaşa energie sexuală.

Nemaipomenit de eficientă este şi retenţia pe plin după o inspiraţie profundă. Păstreaz-o până când impulsul de a ejacula dispare şi repetă această tehnică ori de câte ori simţi că există pericolul descărcării.

Poţi să exersezi controlul respiraţiei şi în afara actului erotic. Aşează-te într-o cameră bine aerisită sau găseşte un colţ de natură care nu e poluat. Poziţia cu picioarele încrucişate este minunată. Relaxează-te. Închide ochii. Expiră tot aerul din plămâni. Inspiră profund pe nas. Întâi se umple zona abdominală, apoi pieptul şi zona claviculei. Reţine aerul şi expiră încet pe gură. Rezervă câte 6 sec fiecărei etape. Dacă ameţeşti odihneşte-te şi reia exerciţiul. 10-15 min zilnic sunt extraordinare. Pare puţin, dar beneficiile sunt nenumărate: o stare de sănătate perfectă, vitalitate uriaşă, trezirea şi amplificarea senzualităţii şi nu în ultimul rând controlul perfect al energiei erotice.

Hai să spunem lucrurilor pe nume: în timpul actului erotic cu suspendarea ejaculării greul revine bărbatului. Femeii îi este foarte natural să-şi interiorizeze orgasmul şi să-şi suspende descărcarea potenţialului sexual. Oricum, şi ei îi sunt de folos tehnicile despre care vorbim. Bărbatul trebuie să depună un efort mai mare şi este foarte important ca iubita să-l sprijine. Cum? Să nu se lase purtată de voluptatea excitaţiei către punctul ei de vârf. Să fie atentă la virajele pe care trebuie să le ia iubitul, la momentele în care el se apropie de orgasm.

Este bărbatul un ucenic în deprinderea continenţei sexuale? Va reuşi să-şi reţină fluidul seminal doar dacă femeia îşi sincronizează opririle şi încetinirile cu ale lui. Când bărbatul îşi retrage puţin penisul pentru a-şi bloca excitaţia, iubita trebuie să vadă cu ochii minţii fluxul de energie care urcă de-a lungul coloanei lui vertebrale până în creştetul capului. Să declanşeze acelaşi proces în trupul ei, iar totodată să-şi imagineze şi să simtă un val de răcoare pe organele lor genitale. Pentru a evita ejacularea bărbatului, femeia trebuie să-i acorde 2-3 minute de pauză în care excitaţia scade. Cuplul poate apoi să reia îmbrăţişarea în ritmul pasional pe care şi-l doreşte.

Şi fiindcă tot veni vorba… Vrei să fii stăpân pe clocotul sexualităţii tale? Pentru a struni pur-sângele energiei erotice trebuie să identifici din prima mecanismul ejaculării masculine. Iată câteva semne ale pre-ejaculării, când punctul de non-retur nu a fost încă atins, iar controlul este posibil: mişcări intense şi mai dezordonate; frisoane sau tresăriri nervoase care străbat trupul bărbatului; scrotul, datorită tensiunii musculare se întăreşte şi se cutează, se contractă la baza penisului; trupul bărbatului se încordează, fiind în preajma atingerii orgasmului.

Să vezi ce util e să aplici această tehnică atunci când faci dragoste! În momentul în care plăcerea se intensifică, retrage-te prudent cam la 2-3 cm înainte de ieşirea din vagin şi contractă puternic sfincterul anal, reţinându-ţi eventual respiraţia după ce ai expirat complet. Asta te ajută să împiedici alunecarea spermei dincolo de poartă. Reţine însă! Pentru a controla ejacularea trebuie să te opreşti înainte ca excitaţia să crească peste măsură. Semnele preejaculării sunt ca lumina galbenă a semaforului. Ele te avertizează la timp, profită de tot ce ai învăţat şi aplică.. Tot ce ai de făcut e să perseverezi.

O altă metodă verificată constă în a efectua cu degetele uşoare masaje ascendente ale energiei. Ajutaţi-vă reciproc pe parcursul actului erotic. Mişcările sunt ample şi pornesc de la baza corpului pentru a ajunge la ceafă. Iubita poate să-şi tragă uşor iubitul de păr, ridicându-i-l în creştetul capului. Nu te teme, nu doare, e chiar specială senzaţia!

De-abia aştepţi să exersezi aceste tehnici? Vrei să obţii rezultate senzaţionale, rapide, instantanee? E de înţeles nerăbdarea ta.
Dar ce i-ai spune tu cuiva care după o săptămână, două de muncă asiduuă într-o nouă slujbă aşteaptă deja să iasă la pensie cu un venit fabulos? Probabil că l-ai tempera. Şi i-ai aminti că nu se poate să vadă seminţele azi, plantele mâine, iar recolta poimâine.
Chiar dacă mai exista şi plante fermecate care cresc într-o săptămână cât altele într-o lună :)

Sexualitatea la romani

Deşi ocupă un loc fruntaş în Europa la frecvenţa partidelor de sex, românii sunt nemulţumiţi de viaţa lor sexuală

Un român susţine că face sex în medie de 12 ori pe lună, potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România, în vreme ce occidentalii fac amor de opt ori pe lună. Deşi sunt campioni la amor, românii sunt nemulţumiţi de viaţa lor sexuală, în special femeile, arată un studiu Pfizer.

Potrivit cercetării, 58% dintre bărbaţi şi 64% dintre femei sunt nemulţumite de viaţa lor sexuală.

Studiul realizat de Pfizer, în nouă ţări din Europa Centrală şi de Est (România, Republica Cehă, Ungaria, Israel, Polonia, Rusia, Slovacia, Turcia şi Ucraina), pe un eşantion de 3.780 de persoane, arată că satisfacţia sexuală se traduce prin efecte imediate precum: o viaţă sexuală mai bună, relaţii de mai bună calitate, dar şi o atitudine pozitivă asupra vieţii. Studiul arată că o viaţă sexuală bună echivalează cu o mai bună percepţie asupra vieţii.

Ce inseamna satisfactia sexuala
Mai mult, o fermitate îmbunătăţită a erecţiei determină, în mod direct, creşterea satisfacţiei din punctul de vedere al performanţelor sexuale. Potrivit cercetării "Sănătatea sexuală şi starea de bine", bărbaţii cu o erecţie "sub-optimală" (gradul 3 pe Scala Fermităţii Erecţiei, reprezentând erecţiile suficient de ferme pentru realizarea penetrării, dar nu complet ferme) sunt mai puţin satisfăcuţi de viaţa lor sexuală, dar şi de experienţele lor sexuale. Mai mult, ei nu văd viaţa în roz precum competitorii lor masculini care deţin gradul 4 pe Scala Fermităţii Erecţiei, gradul 4 reprezentând fermitatea maximă.Rezultatele cercetării indică şi că actul sexual este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, deşi doar 50% dintre ei sunt mulţumiţi de viaţa lor amoroasă.Cine se iubeşte des este mai optimistÎn topul celor nouă ţări incluse în studiu, România ocupă locul fruntaş la capitolul frecvenţa actelor sexuale înregistrate în ultima lună. Potrivit cercetării, bărbaţii români se laudă cu 12,4 contacte sexuale în ultima lună, în timp ce slovacii, cehii, israelienii şi turcii au mai puţin de 10. Şi pentru românce frecvenţa partidelor de amor este ridicată, ele situându-se pe locul al doilea, după vecinele din Rusia. Dacă rusoaicele fac de 12,7 ori amor lunar, conaţionalele au parte de 10,9 contacte.
Românii sunt codaşi în ce priveşte importanţa pe care o acordă sexului în viaţa lor, doar 60% dintre bărbaţi şi 46% dintre femei considerând că este foarte important pentru ei. Primul loc este ocupat de polonezi (76%), urmaţi de israelieni (75%), turci (71%), slovaci (67%), unguri (66%), ruşi (65%), ucraineni (63%) şi cehi (59%). Raportul se schimbă în cazul femeilor, turcoaicele considerând că actul sexual constituie o prioritate pentru viaţă (54%), urmate de israelience (50%), poloneze şi românce (46%).Sexul după 60 de aniCum văd sexul cei trecuţi de 60 de ani ? Depinde de naţie. Ungurii, de exemplu, cu 9,3 contacte sexuale lunar, spun că e foarte important pentru ei. La fel spun şi polonezii, cu 8,7 contacte pe lună, dar şi românii, cu 8,3. La femeile de peste 60 de ani, potrivit rezultatelor studiului, locul întâi este ocupat de rusoaice (cu 11,9 contacte în ultima lună), urmate de poloneze (7,8), slovace (6,5), cehoaice (6,7) şi românce (6,2). Cele mai puţin interesate de amor sunt femeile din Israel şi cele din Turcia, relevă cercetarea.

Medicii români specializaţi în medicina sexualităţii susţin că raportul este important pentru studiile care se fac la nivel naţional. "În România nu există un studiu amplu al sănătăţii sexuale şi implicit al disfuncţiei erectile", a declarat pentru Mediafax profesor Petrişor Geavlete, şef de clinică la Spitalul "Sfântul Ioan" din Bucureşti. "Este o problemă importantă de sănătate, având o prevalenţă între 10 şi 15% pe o paletă largă de vârstă, respectiv între 18 şi 80 de ani.
Studiul reprezintă un punct de referinţă întrucât disfuncţia erectilă reprezintă o problemă de sănătate la nivel naţional, ce poate trăda alte suferinţe mai grave, respectiv cele cardiace sau diabetul.

Disfuncţia erectilă apare în 90% din cazuri la bărbaţii fumători, care au deja boli cardiace, diabet, hipercolesterolemie şi obezitate", a mai spus profesorul Geavlete.

SINCERITATE

Despre erecţiel 60% dintre bărbaţi cred că un nivel sub-optimal al erecţiei (gradul 3 pe Scala Fermităţii Erecţiei) este o problemă minoră sau nu reprezintă deloc o problemăl O erecţie sub-optimală (gradul 3 pe Scala Fermităţii Erecţiei) se traduce prin diminuarea frecvenţei actelor sexualel Bărbaţii care nu sunt mulţumiţi de fermitatea erecţiei lor sunt mai reticenţi faţă de medicamentele care ar putea să le îmbunătăţească fermitatea erecţieil Doar ¼ dintre discuţiile legate de sănătatea sexuală şi funcţia erectilă sunt iniţiate de medici

Ce spun medicii români aflaţi la lansarea studiului

Mai mulţi medici români specializaţi în medicina sexualităţii care au participat la conferinţa de lansare a acestui studiu au susţinut că raportul este important pentru studiile care se fac la nivel naţional.Profesorul Petrişor Geavlete, şef de clinică la Spitalul "Sfântul Ioan" din Bucureşti, a subliniat faptul că problema privind sănătatea sexuală este foarte importantă, dar, din păcate, din cauza slabei educaţii a populaţiei, a reticenţei oamenilor şi a discreţiei medicilor, o problemă de mare importanţă este aproape ignorată.

"În România nu există un studiu amplu al sănătăţii sexuale şi implicit al disfuncţiei erectile. Aceasta este o problemă importantă de sănătate, având o prevalenţă între 10 şi 15% pe o paletă largă de vârstă, respectiv între 18 şi 80 de ani. Studiul lansat în premieră la Malaga reprezintă un punct de referinţă pentru ceea ce avem nevoie în viitor, întrucât disfuncţia erectilă reprezintă o problemă de sănătate la nivel naţional, iar o problemă de acest fel poate trăda alte suferinţe mult mai grave, respectiv cele cardiace sau diabetul. Este important de ştiu că disfuncţia erectilă apare 90% din cazuri la bărbaţii care fumează, care au deja boli cardiace, diabet, hipercolesterolemie şi obezitate", a precizat profesorul Geavlete.

La rândul lui, profesorul Coca Vasile, coordonatorul Departamentului de Medicina Sexualităţii de la Clinica de Endocrinologie din Cluj, a ţinut să precizeze că studul a fost făcut pe o populaţie selecţionată luând în calcul persoanele active seuxal.Potrivit profesorului Arik Shechter, din Israel, care a prezentat o parte a acestui studiu, raportul demonstrează faptul că nivelul de satisfacţie sexuală este un igredient vital pentru calitatea vieţii, un elixir al mulţumirii de sine al unei vieţi împlinite şi al modului cum ne raportăm în relaţiile cu cei din jur şi în relaţiile noastre în general.Studiul a fost realizat de compania Pfizer în România, Cehia, Ungaria, Polonia, Rusia, Slovacia, Ucraina, Israel şi Turcia, pe un eşantion reprezentantiv de 3.780 de persoane bărbaţi şi femei.

Dintre persoanele cuprinse în studiu, 402 au fost din România, ponderea de grupe de vârste fiind egală 201-201. Studiul şi-a propus să culeagă informaţii cu privire la atitudinea faţă de sănătatea sexuală în cele nouă ţări incluse în eşantion şi să crească gradul de înţelegere asupra importanţei sănătăţii sexuale pentru calitatea vieţii în general.

www.gandul.info

Aşa, o Poveste...

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, a fost odată demult, într-o ţară mai îndepărtată sau mai apropiată un prinţ special care se numea Prinţul Fermecător.
Ca orice Prinţ minunat era foarte iubit de supuşii săi şi era dealtfel şi foarte ocupat cu treburile regatului. Zilele curgeau repede pentru Prinţ, prins între micile plăceri şi îndatoririle zilnice ale curţii.
Zilele se scurgeau încet, toate în aceeaşi direcţie. Prinţul era multumit cu viaţa lui, deşi simtea că îi lipseşte ceva, ceva ce nu putea să spună foarte clar ce este. Prinţul avea un palat cu foarte multe camere dar lui îi plăcea foarte mult să-şi petreacă timpul mai ales în două dintre ele.
Prima era Camera Cunoaşterii. În ea se găseau tot felul de informaţii valoroase şi în ea se afla şi o oglindă în care se vedea aşa cum era. Nu îi prea plăcea tot timpul ceea ce vedea, de multe ori chiar se împotrivea imaginilor deacolo, dar ştia că această cameră este foarte importantă pentru el, pentru că acolo afla foarte multe lucruri deştepte care îl ajutau să meargă mai departe şi să se înţeleagă pe sine.
Camera care îi plăcea acum cel mai mult şi-şi petrecea în ea cel mai mult timp era Camera Confortului. Îi era atăt de simplu să fie aici. Totul îi era la îndemână iar oglinzile numeroase din cameră îi arătau o imagine minunată şi strălucitoare. Aici chiar se simţea ca un Soare. Pernele erau atît de moi şi îmbietoare, muzica stelelor îi mângîia auzul. Şi totuşi, simţea cum îi amorţeşte sufletul. Alunga repede acest gând, prins de rutina acestei camere. Şi zilele se scurgeau la fel, când mai repede când mai încet, toate în aceeaşi direcţie.
În dimineaţa asta a avut un vis ciudat. Se făcea că în palatul său mai era încă o cameră. Camera Indigo. De fapt ştia de ea. O vizitase mai demult cu drag, până când un incident nefericit îl făcuse să renunţe la ea.
Marele Înţelept i-a apărut în vis şi-i i-a spus că e timpul să îndrăznească să pătrundă din nou în acea cameră, pentru că altfel acea cameră ar putea să se închidă pentru el pentru totdeauna. Şi că ar fi păcat....
Mii de amintiri duioase îi umplură sufletul. Îşi aminti orele de extaz petrecute acolo, picăturile de lumină ce îi scăldaseră de multe ori trupul, trăirile intense care l-au adus de multe ori în pragul beatitudinii, clipele de eternitate care încremeneau în orele amurgului. Un val de bucurie şi de dor sublim îi umplu sufletul. Şi îşi dori ca de data asta să reuşească...
Se apropie încet pe coridorul îngust. Atinse uşa... Ezită. Amintirile dureroase îi apărură. Cu mult timp în urmă, cănd mai intrase aici, un cîine mare şi negru îl rănise profund. Încă îi mai era teamă. Se gândi o secundă că poate fusese şi vina lui că nu facuse nici-un efort să îmblânzească dulăul. Alungă imediat găndul. Oricum el era Prinţul Fermecător, de ce ar fi trebuit el să îmblânzească acel câine? Se gândi să renunţe. În fond, e destul de mulţumit cu ceea ce are.
Dar îşi aminti... zborul, clipele de eternitate care încremeneau în amurgul zilei, orele de extaz nesfârşit în care sufletul îi era una cu întreg Universul. Nu mai trăise de mult aşa ceva. De asta îi era dor tare. Simţi că viaţa ar trebui să fie altceva decât o rutină călduţă. Simţi cum îi înfloreşte sufletul. Sângele îi curgea mai repede prin vine. Se hotărî.
Apăsă uşor clanţa. Uşa cedă sub presiunea lui. O imagine strălucitoare îi apăru în faţa ochilor. Totul era parcă mai minunat decăt fusese înainte. Se apropie cu sacralitate şi pătrunse plin de evlavie în Taina Tainelor.
De data aceasta se contopi total cu ea. Şi zborul începu. Vieţi trecute îi fulgerară într-o clipă prin faţa minţii, zeci de universuri îşi dezvăluiau acum taina în faţa lui. Era asemeni unui Creator, zbura într-un extaz nesfârşit, iar Marele Înţelept îşi revărsa necontenit Graţia asupra lui. Încă puţin, şi se avântă în Inima Lui Dumnezeu.
Plutea. Timpul era suspendat. Mintea i se oprise. Tăcere. Iubire. Eternitate. Lumină.
Îşi reveni apoi treptat la starea de conştiinţă obişnuită. Era fericit. FERICIT. Se uită în oglindă şi oglinda îi întoarse înapoi o lumină transparentă.
Acum Prinţul era oglinda însăşi. Sărută cu adoraţie Taina Tainelor şi-i mulţumi pentru această trăire esenţială.
Dădu să plece. Se întrebă dacă-i va mai iesi in cale şi acum câinele fioros. Răspunsul ţîşni din inima lui. Avea deplina convingere că acum este altceva.
Si chiar înainte să iasă din cameră văzu un caţeluş de pluş rătăcit într-un colţ. Surâse.
Prinţul era împlinit acum. Toate fricile lui dispăruseră. Îndrăznise să se apropie de Dumnezeu şi chiar să se topească în inima Lui. A reuşit să-şi depăşească inerţia şi a fost răsplătit. Simţi că a făcut marele pas.

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Si toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

Comunicarea - Pas in doi

Ne dorim o relatie ideala, care să meargă ca pe roate – in care partenerul ne ghiceşte gandurile şi ne indeplineste toate dorintele mai inainte ca noi insine sa ni le constientizam.

Visam sa ne copleseasca cu dragostea si sustinerea lui neconditionata. Sa fie plin de pasiune nesfarsita şi sa se afle tot timpul alaturi de noi dar sa ne lase si destula libertate. Sa fie in mod spontan de acord cu noi, sa impartasim aceleasi idealuri si valori, sa aiba aceleasi principii despre cum se cresc copii, sa stie exact cum ar trebui sa se poarte ca sa ne simtim bine si sa spuna exact ceea ce trebuie la momentul potrivit. Sa se poarte grozav cu copiii, familia si prietenii noştrii. Sa arate bine, sa fie fermecator, sa ne aprecieze, sa ne respecte si sa comunicam perfect cu el.

Nu este nicio problema ca ne dorim asa ceva ! Dar este foarte putin probabil ca un asemenea barbat sa existe in realitate...

Specialistii in comunicare spun ca de obicei, aceasta imagine idilică a iubitului apare in etapa de inceput a relatiei, atunci cand suntem super-indragostiti. Etapa indragostirii este asemenea copilariei fara griji, in care Gratia se manifesta din plin. O perioada lipsita de responsabilitati, in care ne asumam foarte putine sarcini, in care cautam cu infrigurare tot ce ne aseamana cu fiinta iubita si in care, inconstient, ne prezentam in fata celuilalt cu tot ce e mai bun in noi. Suntem in al noualea cer si iubitul nostru este perfect.

Pe masura ce revenim cu picioarele pe pamant, incepem sa ne dezvaluim asa cum suntem in realitate. Cu parti bune, dar si cu defecte. Si ne miram de ce iubitul nostru nu mai e ca la inceput...De ce s-a schimbat asa de mult? ne intrebam cel mai des. Dar si el are aceeasi nedumerire – Te-ai schimbat oare atat de mult fata de cea din primele zile, saptamani, luni? Acum se ivesc problemele si discutiile.
Statisticile arata ca majoritatea problemelor care apar intr-un cuplu sunt legate de comunicare....iar de la micile dispute pana la o cearta in toata legea, nu mai e decat un pas. Solutia? Sa invatam sa comunicam.

Hai sa vedem ce inseamna asta intr-o situatie concreta. La inceputul relatiei era suficient să-i spui că ai vrea să mergeti la mama, de exemplu, iar dorinţa era ca şi îndeplinită. De ce? Pentru ca atunci ar fi facut orice si te-ar fi insotit oriunde numai sa fie cu tine. Atunci conta mai mult timpul petrecut cu tine decat locul unde va aflati sau ceea ce faceati acolo. Cel mai important lucru era sa fiti impreuna.

Cum sa retrezim aceasta stare de comuniune sufleteasca ca sa ne bucuram de ea si acum? Exista doua solutii.

Prima - sa ne mentinem mereu in starea de iubire de la inceput... Totusi cate dintre noi pot sa faca asta? Daca faci cumva parte din aceasta categorie, te rog, impartaseste-ne si noua secretul tău.
A doua soluţie este accesibilă tuturor... Sa invatam sa comunicam.

De cateva saptamani am inceput un curs de tango si imi doresc foarte mult sa vina si El cu mine. Cum sa-l fac sa ma insoteasca? intreaba o cititoare. Roaga-l frumos, explică-i de ce este importantă pentru tine prezenţa lui la acel curs. Iar daca o sa te refuze in continuare... asta e, in fond nu este e o problema chiar atat de grava. Iţi sugerez să nu incerci cu orice chip să îl faci să te însoţească şi să recurgi la tehnici de şantaj emoţional specific feminine. Sa te victimizezi de exemplu, dandu-i replici de genul „inseamna ca nu ma iubeşti” şi că „ţie nu-ţi pasă de mine” sau „toate prietenele mele vin cu iubiţii lor”. Sau să îl ameninţi cu ” lasă că la fel o să fac şi eu cînd o să ma rogi si tu ceva” sau să-l pedepseşti ..cu clasica pedeapsa „daca nu vii cu mine, nu o sa mai facem dragoste saptamana asta”.
Asemenea tactici nu duc la construirea unei relatii adevarate, sanatoase. Este posibil ca să aibă un oarecare efect pe termen scurt, dar daca-ţi doresti sa ai un cuplu implinit si o relatie armonioasa, efectele aceste replici sunt asemenea unui bumerang şi in timp se vor intoarce cu o forta extraordinara impotriva ta. Chiar daca iubitul cedeaza acum in fata insistentelor si manipularii, se va simţi controlat şi dominat, iar cu timpul va aduna resentimente împotriva ta. Nu uita, o relatie sanatoasa implica autonomie, capacitatea de a fi independenta si de a nu te agata de partenerul tau.

Dacă iti doresti sa urmezi cursurile de tango iar iubitul refuza sa vina cu tine, nu are rost sa purtati discutii nesfarsite. E mai simplu sa gasesti o prietena care sa te insoteasca. Dar roaga-l sa vina sa te ia cand se termina orele de dans. O sa se simta apreciat ca barbat, asemeni unui cavaler care isi conduce printesa acasa.

De cele mai multe ori cand cuplul poarta o discutie, lucrurile stau destul de diferit pentru El şi Ea. Pentru ca:

El Crede ca dialogul este un schimb de informaţii
Are convingerea ca este indecent să vorbească despre chestii personale.

Considera ca un bun interlocutor te ascultă şi îţi dă sfaturi bune la nevoie.
Crede ca a asculta monologul unei femei înseamnă ca este sub papuc.
Am zis

Ea Simte ca dialogul este o ocazie de a interacţiona sufleteste.
Are nevoie să povească totul, in cel mai mici amănunte ar putea să facă şi o schiţă
Crede ca un bun interlocutor empatizeaza cu trairile pe care ea i le impartaseste si e absorbit total de discutie.
Are convingerea ca monologul unui barbat este cam obositor, dar folositor.
Oare?

Dacă incepi sa iei in considerarea aceste mici diferenţe îţi va fi mai uşor să comunici cu iubitul tău şi-ţi vor creşte sansele de fericire si armonie in cuplu.

Dar cum procedam într-o situaţie mai complicată? El ar vrea sa-şi petreacă concediul in Deltă, la pescuit, iar tu iti doresti sa vizitezi piramidele. Cum veti discuta despre asta? Care crezi că este cel mai bun mod de a reactiona?

Discutati - lamuriti-va ce vă doriti cel mai mult de la aceasta vacanta; descoperiti si definiti clar scopul ei principal. Este mai important pentru voi sa fiti impreuna si sa va bucurati unul de altul? Este mai important sa pescuiti sau sa va laudati in fata colegilor cu locurile exotice pe care le-ati vizitat? Prezinta-i apoi iubitului tău toate avantajele destinatiei alese.

Spune-i că îţi doreşti de mult timp să vizitezi Egiptul, iar agentia are acum o oferta foarte buna. Că în felul acesta poţi să faci o multime de fotografii cu care sa-ţi deschizi in sfarsit expoziţia. Sau ca poti sa faci cumpărături foarte ieftine.

Daca argumentele lui sunt totusi mai puternice decat ale tale, aminteşte-ţi ca un concediu reusit inseamna in primul rand sa fii fericită cu cel drag si sa petreceti mai mult timp impreuna. Inainte de a-i da raspunsul definitiv, puteti negocia - anul acesta mergeti unde isi doreste el, concediul viitor acolo unde vei dori tu..

Daca te hotaraşti să accepti propunerea iubitului tau, accept-o din tot sufletul. Nu-i face tot felul de reprosuri în timpul concediului. Cauta să gasesti ce e mai frumos si sa te bucuri de ce-ti ofera acel loc. Este posibil sa te relaxezi mai bine, sa te intorci acasa odihnita si cu forte proaspete. Sau poate genul de concediu in aer liber iti ofera o dieta mai usoara, numai buna sa topesti cele cateva kilograme in plus sau pur si simplu...poate va ofera ocazia sa faceti dragoste mai mult timp. Orice variantă are parti extraordinare. Fii o femeie înţeleaptă – descopere-le si bucura-te de ele.

Si daca totusi, esti convinsa ca cel mai important lucru pentru tine in această vacanţă este să vizitezi Piramidele, ia în calcul toate consecinţele care pot apărea şi asumă-ţi această decizie. Comportă-te ca o fiinţă matură, pregatită în egală măsură să-şi exercite dreptul de a cere si de a primi, de a dărui şi de a refuza propunerile partenerului ei. Fii conştientă că şi iubitul tau are aceleaşi drepturi ca tine. Este important să-ţi dai seama că fericirea ta nu depinde de nimeni si de nimic din afara, fericirea ta depinde numai de tine.



Psihoterapeut Gabriela Marin / articol publicat in revista Unica

Avatar- visul unei nopti de iarna

Am vazut filmul Avatar.
Este un film care-ti ramane-n constiinta si care are nevoie de ceva timp ca sa-i decantezi intelesurile ascunse. Citisem unele recenzii ca filmul are un mesaj slabut. Asa ca ma asteptam la ceva simplu, superficial si usurel.
Dar am fost pur si simplu coplesita.
De magia acelei lumi. De frumusetea si puritatea naturii. De peisajele astrale care –ti taie rasuflarea. A fost Cameron inspirat? Neindoielnic. Sub crusta de thriller SF, filmul este plin de intelesuri mai inalte, care-ti fac spiritul sa vibreze luminos, prins in armonia universului.

Filmul este o metafora care arata confruntarea celor doua lumi: lumea materialista, greoaie, opaca si adormita si lumea spiritului viu si omniprezent, in care vederea interioara se trezeste. Este confruntarea dintre o lume in care totul se consuma si se vinde rapid si lumea imuabila a spiritului care palpita chiar si-n semintele cazatoare. O lume a spiritului in care armonia si fuziunea sufletelor tuturor fiintelor care traiesc pe acea planeta fac ca minunile sa apara.

O lume in care iubirea e simpla si tine toata viata si in care transferul constiintei este o tehnica accesibila tuturor. (Apropo, tibetanii o denumesc PHO-WA. Cand simt ca moartea se apropie, isi parasesc corpul si isi transfera constiinta in diverse universuri paralele. Maestrii tibetani o folosesc si in timpul vietii, colindand astfel infinitele taramuri astrale). Suna tentant, nu?

Ce am invatat din acest film?
Ca binele invinge intotdeauna. Chiar daca pe termen scurt credem ca raul triumfa, spiritul il va invinge cu siguranta. Am invatat ca Dumnezeu este suprema putere din toate lumile, si ca daca “joci” de partea lui, va gasi el o cale sa-ti sara in ajutor, oricat de fara iesire ti s-ar parea situatia respectiva.

Si rapita de lumea fabuloasa si minunat de colorata care se revela jur-imprejurul meu mi s-a desteptat dorul de A FI.
Si am inceput sa visez. Ca traim intr-o lume in care nu se vinde nimic, nu se cumpara nimic si nimic nu ne apartine. Intr-o lume in care si energia o imprumutam doar, urmand ca la moarte sa o restituim pamantului din care-am aparut.
Ca traim intr-un taram al puritatii, in care gandurile ne sunt reflectate imediat de tot ce ne inconjoara, de plantele si animalele cu care suntem interconectati. O lume in care comunicam cu ceilalti simplu, doar gandindu-te la ei si in care oamenii, animalele si plantele traiesc intr-o conexiune magica.
Iar aceasta conexiune magica se poate numi Eywa sau Sufletul Mama. Sau si mai simplu, Dumnezeu.

Hmmm...sa fie oare-un vis, doar un vis? Ma intreb intruna de atunci dac-am putea sa-l traim aievea si aici, pe planeta Pamant.

- mai multe imagini in trialerul din dreapta

A descoperit ca are cancer la san datorita cainelui sau

Cainele este cel mai bun prieten al omului. O femeie din Anglia s-a convins pe pielea sa de acest lucru, dupa ce animalul ei din aceeasi rasa cu faimoasa Lassie i-a salvat viata.

Potrivit "Daily Mail", Max, cainele lui Maureen Burns, devenise brusc fara chef de viata, desi de obicei era plin de energie si greu de stapanit. Dupa ce a inceput sa-i adulmece respiratia stapanei sale si sa-i atinga sanul stang, femeia in varsta de 64 de ani s-a autoexaminat si si-a descoperit un nodul.
Controlul medical facut de doctorul sau de familie si o biopsie ulterioara au confirmat faptul ca Maurren avea cancer.

Cand asistenta i-a spus femeii ca la sanul drept are o tumoare maligna, Maureen i-a raspuns ca stia, pentru ca Max, cainele ei, o instiintase deja despre asta. In loc sa rada, cum se astepta Maureen, asistenta a marturisit ca a mai auzit de asemenea cazuri. "De obicei Max este un animal energic si iubitor, dar a devenit foarte trist si a incetat sa mai faca toate lucrurile pe care le facea, cum ar fi sa doarma in pat cu noi sau sa-mi sara-n poala, ca sa-l mangai. In schimb, imi atingea sanul si se retragea apoi nefericit", povesteste femeia, citata de "Daily Mail".

Femeia, care locuieste in Rugby, Warwickshire, impreuna cu sotul sau Roger, a facut o operatie de indepartare a nodului canceros si starea ei evolueaza favorabil. Maureen a declarat ca in luna mai a anului trecut si-a dat seama ca se intampla ceva cu ea. Femeia se examina in oglinda, in timp ce cainele ei o privea. Chiar daca a simtit nodulul la atingere, Maureen nu s-a ingrijorat, intrucat in urma cu 20 de ani mai avusese unul, care se dovedise a fi benign, iar cu 15 luni mai inainte isi facuse o mamografie de verificare si totul era in regula. "Cand l-am simtit (nodulul-n.r.), s-a intamplat sa ma uit la Max, care era intins in patul meu. Privirile noastre s-au intalnit si imi aduc aminte cat de trist era. In acel moment am stiut ca ceva era in neregula", povesteste femeia.

Pe durata recuperarii sale medicale, celalalt caine al familiei, un grayhound singuratic, s-a comportat absolut normal, Max fiind singurul care a simtit ceva. "A fost ca si cum stia ca sunt bine din nou. A incetat sa ma mai adulmece si a devenit din nou foarte jucaus. Ii datorez atat de mult. Max mi-a salvat viata, a avut dreptate de la inceput", marturiseste Maureen.

Cainii pot fi dresati sa detecteze cancerul, sunt de parere specialistii. Simtul olfactiv al caninelor este de 100 000 de ori mai puternic decat cel al omului. Un studiu efectuat in 2004 a relevat faptul ca animelele pot detecta celulele canceroase in mostre de urina. Programul de cercetare va fi extins si pe alte tipuri ale bolii in cauza. Celulele care duc la aparitia cancerului produc niste chimicale cu mirosuri specifice la care se pare ca reactioneaza cainii. Animalele sunt dresate sa arate cu nasul recipientele cu mostrele despre care ele cred ca sunt canceroase, mai precizeaza jurnalistii de la "Daily Mail".

articol preluat din www.ziua.ro

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist şef la clinica oncologică a Universităţii din München, Germania, a primit vestea şocantă că fiul său, Dirk, a fost împuşcat.
Dirk a murit în decembrie 1978 şi, câteva luni mai târziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului său poate avea legătură directă cu tragica pierdere a fiului său.
Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi de cancer. A descoperit foarte curând că, la fel ca el, toţi bolnavii de cancer pe care îi ştia au trecut prin experienţe extrem de stresante înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte.
Observarea conexiunii dintre minte şi organism nu a fost surprinzătoare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât şi alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate prin creier, a analizat tomografiile pacienţilor săi şi le-a confruntat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit astfel că orice boală, nu numai cancerul, este controlată printr-o zonă din creier ce îi corespunde în mod specific şi este legată, în mod particular, de un conflict-şoc psiho-emoţional perfect identificabil. Astfel a apărut paradigma revoluţionară a Noii Medicine Germane, care nu numai că le explică în mod demonstrabil bolnavilor de cancer cauzele reale ale bolii lor, dar le oferă şi o şansă reală de vindecare, fără mutilare şi otrăvire prin aşa-zisele tratamente chirurgicale, radioterapice şi chimioterapice... Rezultatul cercetărilor lui Hamer se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelaţia cu organele şi ţesuturile întregului organism uman (varianta engleză a „Diagramei ştiinţifice a GNM" este în lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorită faptului că aceste legi biologice, valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înţelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca răspuns la numărul crescând ale interpretărilor greşite ale descoperirilor sale şi pentru a păstra integritatea şi autenticitatea muncii sale ştiinţifice, Dr. Hamer şi-a protejat în mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine (GNM - Noua Medicină Germană®). În 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totuşi, până astăzi, Universitatea a refuzat să testeze cercetările Dr. Hamer, în ciuda obligativităţii legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară.

BOLILE AU LA ORIGINE UN ŞOC PSIHO-EMOŢIONAL CARE SE REFLECTĂ MAI ÎNTÂI LA NIVELUL CREIERULUIDr. Hamer a stabilit că „orice boală este cauzată de un şoc emoţional care surprinde individul total nepregătit“ (Prima Lege Biologică). În onoarea fiului său, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiţionat şi determinat de experienţele noastre trecute, de vulnerabilităţi, de percepţiile personale, de valorile şi credinţele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoţional, ci el se propagă şi la nivel biologic şi trebuie înţeles în contextul evoluţiei noastre personale.
Animalele experimentează aceste şocuri cu consecinţe biologice în urma pierderii bruşte a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei ameninţări neaşteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei ameninţări de moarte.Un bărbat, de exemplu, poate suferi un şoc conflictual de „pierdere a teritoriului" când îşi pierde casa sau locul de muncă, pe neaşteptate; pentru o femeie, un şoc conflictual „în cămin" poate fi o grijă pentru binele unuia dintre membrii familiei; un şoc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declanşat de un divorţ neprevăzut sau de o spitalizare de urgenţă; copiii suferă deseori un şoc conflictual „de separare", când mama se decide să se întoarcă la muncă sau când se despart părinţii.
Analizând mii de tomografii (CT) în relaţie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, şocul impactează o zonă specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie ca un set clar de inele concentrice (în 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcţionare a aparaturii). După impact, celulele cerebrale transmit şocul către organul corespondent care, la rândul lui, răspunde cu o modificare maladivă specifică, ce poate fi anticipată.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluţiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau ameninţări. În timp ce „vechiul creier“ (cerebelul, zona amigdaliană) corespunde unor „programări“ legate de supravieţuire, care corespund respiraţiei, hrănirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este „codat“ cu teme mult mai avansate, precum cele legate de autoapreciere, încrederea şi respectul de sine. Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul în care organismul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea ţesutului sau prin dereglarea funcţionării, toate acestea sunt corelate cu stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât şi ţesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologică).GNM „Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustrează că organele controlate de „vechiul creier" care derivă din endoderm sau organele ce derivă din mezoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat după ce conflictul corespondent se reflectă la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului (iniţiată de DHS).
Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un şoc de tipul „frică de moarte", deoarece, în termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu şocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care reglează respiraţia încep instantaneu să se multiplice, formând o tumoare pulmonară. Contrar părerilor convenţionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci serveşte unui scop biologic foarte bine definit şi anume să crească capacitatea pulmonară, optimizând astfel şansele de supravieţuire ale organismului. Analiza tomografiilor întreprinsă de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoană bolnavă de cancer la plămâni prezintă o configuraţie clară de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier şi că fiecare pacient a suferit un şoc conflictual emoţional total neaşteptat, de tipul „frică de moarte", înaintea declanşării cancerului. În majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declanşată de şocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimţit ca o sentinţă la moarte.Cancerul la sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mamă-copil" sau „probleme cu partenerul". Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeauna vechiul creier, în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mamă-copil dacă îşi face foarte multe griji, atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăveşte grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cât conflictul este activ, celulele glandei mamare continuă să se multiplice, formând o tumoră. Scopul tainic al proliferării celulare este acela de a mări capacitatea de lactaţie pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie şi fiecare femelă din lumea animală se naşte cu acest program de reacţie biologică pentru creştere şi dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar şi atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce îşi are originea în „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declanşat de un conflict, de un şoc specific care activează un „program biologic precis" (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depăşească obişnuinţele funcţionării zilnice şi să se confrunte fizic cu situaţia urgentă. Pentru fiecare tip de conflict, există o zonă cerebrală specifică ce coordonează acest program de urgenţă.În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului şoc, situaţia este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele şi ţesuturile ce corespund şi sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) îşi au originea în ectoderm sau în mezodermul noului creier. În momentul producerii conflictului-şoc, ţesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situaţii care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoţională de stres relaţionată cu conflictele-şoc corespondente. Aşa cum este de aşteptat, distrugerile ţesuturilor respective au o semnificaţie biologică precisă.Să luăm exemplul ţesuturilor canalelor de lactaţie. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest ţesut fiind controlat de o zonă mai tânără a creierului, cortextul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde ţesutului canalelor de lactaţie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experienţe de tipul „copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sân“. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict şoc, ţesutul canalelor de lactaţie începe să ulcereze. Scopul acestei reacţii este mărirea diametrului canalelor de lactaţie, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai uşor şi să nu se congestioneze sânul. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacţie-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija şi hrănirea, femeile suferă un conflict-şoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului-şoc nu există practic niciun simptom, cu excepţia unor ocazionale puseuri uşoare în interiorul sânului.CELE DOUĂ FAZE ALE ORICĂREI BOLIDr. Hamer a descoperit, de asemenea, că orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei boli are loc în două faze. (A Doua Lege Biologică). În timpul primei faze, a conflictului activ (şi anume atâta timp cât conflictul persistă), întregul organism se orientează spre a face faţă conflictului. În timp ce la nivel fizic au loc dereglări celulare specifice, psihicul şi sistemul nervos vegetativ autonom se confruntă, de asemenea, cu situaţii neaşteptate. Comutată într-o fază de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupată de conţinutul conflictului. Tulburările somnului şi lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenţiei asupra conflictului şi orele de activitate în plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia vaselor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremităţile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intensitatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale.Dr. Hamer a demonstrat, fără nicio îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în niciun caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. În Noua Medicină Germană, distincţia dintre cancerul malign şi cel benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o construcţie artificială (la fel ca marcării tumorali) care, pur şi simplu, indică o activitate de reproducere celulară ce a depăşit o anumită limită fixată în mod complet arbitrar.Dacă o persoană moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slăbirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizării mentale şi emoţionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emoţional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar şase luni de trăit!", impact ce aruncă pacienţii de cancer şi pe cei apropiaţi lor într-o stare de disperare. Cu foarte mică speranţă sau chiar deloc, sunt privaţi de forţa lor vitală, îşi consumă inutil energia şi, în cele din urmă, mor în urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele“ convenţionale pentru cancer nu fac decât să îl accelereze.
Dacă pacientul nu a făcut niciun tratament de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie), NGM are o rată de succes de 95 până la 98%. Este o ironie a sorţii că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autorităţi. Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale fără a avea licenţă medicală (ridicată abuziv), pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului că, după 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienţi cu cancer în faza terminală erau încă în viaţă. În cazul tratamentelor convenţionale, prin chimioterapie şi radioterapie (iradiere), cifra aceasta este dezastruos de mică, adică doar 3-5% dintre pacienţi mai rămân în viaţă după 5 ani. Conform declaraţiilor epidemiologului şi biostasticianului Dr. Ulrich Abel (Germania): „Rata de succes a majorităţii chimioterapiilor este jalnică… nu există nicio dovadă ştiinţifică referitoare la capacitatea tratamentului prin chimioterapie de a mări în mod apreciabil durata de viaţă a pacienţilor care suferă chiar de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operaţie, care reprezintă 80% din totalul cancerelor, reprezintă o totală deşertăciune ştiinţifică.“ (Revista ştiinţifică „The Lancet“, 1991).
FIINŢA UMANĂ SE VINDECĂ SINGURĂ
Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în regimul de reparare şi refacere, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale în perioada de vindecare. A doua fază este denumită „faza caldă" şi în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea.Odată cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulară (vechiul creier este legat de controlul creşterii tumorale) şi distrugerea celulară (creierul noueste legat de controlul degradării ţesuturilor) se opresc imediat şi este declanşat procesul de reparare specific. O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflictului este acum regenerată şi refăcută cu celule noi. Acest proces este însoţit, de regulă, de inflamaţii potenţial dureroase cauzate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă ţesuturile musculare sunt implicate) şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii (vezi mai jos).Bazându-se pe observarea multiplicării celulare (mitoza) şi pe distincţia standard dintre tumoare benignă şi malignă, medicina convenţională interpretează procesul natural de producere celulară a ţesutului care se vindecă drept tumoare malignă. În NGM, distingem, la fel, două tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împărţite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de ţesut şi zona cerebrală din care provin şi prin care sunt controlate. Există acele tumori care se dezvoltă, în mod exclusiv, în faza activă a conflictului-şoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostată etc.) şi cele care apar în timpul procesului natural de vindecare.În felul în care creierul vechi controlează cancerul, creşterea tumorală nu este nici accidentală şi nici fără sens, din moment ce proliferarea celulară se opreşte de îndată ce ţesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar până la urmă, la sfârşitul procesului de vindecare.Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intră de asemenea în această categorie. În timp ce un cancer de sân este un indicator că femeia este în faza activă a conflictului de tip grijă, un cancer in situ este un semn pozitiv că problema asociată conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de sân fără motiv! Aşa cum nici faptul că el se dezvoltă exact la sânul stâng nu este o coincidenţă.

IMPORTANŢA LATERALITĂŢII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit că lateralitatea determină dacă o boală precum este cancerul se dezvoltă în partea stângă sau dreaptă a organismului. Aceasta este regulă: o persoană dreptace răspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul său cu partea stângă a organismului, şi cu partea dreaptă la un conflict cu tatăl sau partenerul, fraţii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stângaci este invers. Există întotdeauna o relaţie inversă între emisferele cerebrale şi părţile organismului, în sensul că fiecare emisferă a creierului (mai puţin partea amigdaliană) este în relaţie directă cu partea opusă a trupului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastră biologică este să batem din palme. Palma pe care o ţinem deasupra indică dacă suntem stângaci sau dreptaci. Astfel, un cancer la sânul drept, un chist ovarian la ovarul stâng, o problemă de piele pe partea dreaptă sau stângă (sau amândouă), o paralizie motorie pe partea dreaptă (după un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci când conflictul originar a avut loc. În ceea ce priveşte conflictele mai avansate (şi regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat în calcul, pentru o evaluare precisă.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILORUn alt aspect al cercetărilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit că microbii precum ciupercile, bacteriile şi viruşii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare şi maniera în care ei operează este în deplină concordanţă cu logica evolutivă. (A Patra Lege Biologică). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populează doar ţesuturile controlate de creierul vechi. Funcţia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostată, tumorile la uter, tumorile la sân, melanoamele şi mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esenţiale pentru descompunerea construcţiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, în timpul fazei active a conflictului. Dacă bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinării sau a uzului excesiv de antibiotice sau în urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzător. Ca urmare, rămân pe loc şi sunt încapsulate în mod inofensiv. Detectate la un control de rutină, ele pot fi totuşi diagnosticate ca şi cancer şi noi conflicte potenţiale pot apărea în urma aflării veştii, cu noi simptome. Înţelegând legile biologice ale desfăşurării bolilor, această perspectivă poate fi eliminată. În timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, viruşii sunt implicaţi în procesul de vindecare a ţesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazală, mucoasa stomacală, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa şi gripa stomacală indică faptul că procese virulente, naturale, de vindecare sunt în curs. În ceea ce priveşte rolul viruşilor, Dr. Hamer prefera să vorbească de viruşi ipotetici, din cauză că, în ultimul timp, existenţa viruşilor este pusă în discuţie. Acest lucru este în concordanţă cu descoperirile iniţiale ale Dr. Hamer, care evidenţiau faptul că procesele de reconstrucţie şi regenerare ale ţesuturilor necrozate sau ulcerate au totuşi loc chiar şi în absenţa viruşilor specifici ţesuturilor respective. Dilema în care se găseşte medicina convenţională este aceea că eşuează în a recunoaşte tiparul de evoluţie în două faze a fiecărei boli, prima fază, aceea a conflictului activ, fiind în mod obişnuit scăpată din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar în faza de vindecare, iar activitatea acestora este în mod normal acompaniată de inflamaţii, febră, puroi, supurări şi dureri, microbii sunt consideraţi răufăcători şi cauză a bolilor infecţioase. Dar microbii nu provoacă boli. Până la urmă, organismul nostru este cel care „angajează“ microbii, pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi, bineînţeles, transmişi, dar ei rămân inofensivi până în momentul în care persoana este în faza de vindecare a aceluiaşi tip de conflict.TEORIA METASTAZELOR, O SIMPLĂ FICŢIUNE ACADEMICĂBazându-se pe GNM, „Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast răspândită a metastazelor care sugerează că celulele canceroase migrează prin vasele de sânge şi limfă, cauzând tumori şi în alte locuri, este, în cuvintele Dr. Hamer, pură ficţiune academică. Celulele în general şi celulele canceroase în mod special nu îşi pot schimba, sub nici o formă, structura lor histologică şi nici nu pot trece de bariera bacteriană. De exemplu, o celulă canceroasă a unei tumori pulmonare, care este de origine endodermă, controlată de zona amigdaliană a creierului şi care proliferează de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma într-o celulă osoasă, care este de origine mezodermă şi este controlată de cortexul cerebral, celulă care se deteriorează în timpul fazei active a conflictului, în procesul de decalcifiere. În scenariul conform căruia cancerul pulmonar metastazează la oase, celulele cancerului pulmonar creează, de fapt, un gol (descompunere celulară! – reversul cancerului) în anumite oase din organism. Trebuie, de asemenea, să ne întrebăm de ce celulele canceroase rareori se răspândesc la ţesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Dacă celulele canceroase călătoresc prin sânge, de ce nu este atunci scanat sângele donat, pentru a căuta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci găsite o multitudine de tumori în pereţii vaselor de sânge ai pacienţilor bolnavi de cancer ?Acum doi ani, pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat Cercetătorii urmăresc testele de sânge pentru cancerele de sân, conţinând declaraţii revelatoare: Vânătoarea celulelor canceroase în fluxul sangvin a durat 10 ani şi până acum, nicio tehnologie existentă nu a reuşit să izoleze în mod cert nici măcar o singură celulă tumorală, dintre milioanele de globule roşii şi albe conţinute în orice mostră de sânge uman. În afara faptului că vânătoarea este departe de a fi încheiată (aşa cum indică articolul), nu sugerează asta cumva că ipoteza metastazelor a dezinformat publicul şi a speriat, fără nicio noimă, de moarte milioane de pacienţi bolnavi de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?Dr. Hamer nu neagă, bineînţeles, posibilitatea apariţiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transformă, în mod mirobolant, într-un tip diferit de celulă, ci mai degrabă sunt urmarea unui nou conflict-şoc. Noul DHS poate fi declanşat de o altă experienţă traumatizantă adiţională, sau prin şocul provocat de comunicarea diagnosticului. Aşa cum am menţionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neaşteptat de cancer, sau informarea cuiva că are metastaze poate declanşa o spaimă de tipul frică de moarte (provocând cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relaţionat cu şocul emoţional, cauzând noi cancere în diferite alte părţi ale organismului. În multe cazuri, aceşti pacienţi nu supravieţuiesc până în faza de vindecare, din cauza stării de stres foarte grave, care îi slăbeşte până la punctul în care mai au foarte puţine şanse de supravieţuire în confruntarea cu toxicul şi ucigaşul tratament chimioterapic.Al doilea tip de cancer foarte întâlnit după cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit că oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emoţional legate de încrederea, respectul şi stima de sine. Altfel zis, spunându-i-se cuiva că are o boală care îi ameninţă viaţa, mai ales una care se presupune că se răspândeşte ca un incendiu în organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta că: acum este complet inutil şi, pe lângă faptul că se simte inutil, oasele încep să se decalcefieze (în cazul cancerelor de sân, deseori în zona sternului şi a coastelor). Tot aşa cum se fracturează un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfârşitul fazei de vindecare. Când faza de reparare este completă, osul va fi mult mai puternic în zona respectivă, asigurându-ne în acest fel că suntem mai bine echipaţi, în eventualitatea apariţiei unui nou conflict al stimei de sine.NATURA TUMORILOR CEREBRALEOdată ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale împreună cu psihicul şi organul aferent intră în faza de vindecare. La repararea oricărei răni, se dezvoltă un edem (fluid în exces), pentru a oferi protecţie ţesutului cerebral ce este refăcut. Pe tomografie, modificările sunt foarte uşor de observat: inelele concentrice vizibile anterior se estompează după apariţia edemului şi apar acum neclare. Atunci când edemul cerebral atinge dimensiunea maximă, prin intermediul creierului este declanşat un scurt şi puternic impuls care expulzează edemul. În terminologia NGM, această reglare este denumită Criza epileptică (CE). În timpul crizei, întregul organism este aruncat, pentru scurt timp, într-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retrăind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiraţie rece, extremităţi reci, puls accelerat şi greaţă. Intensitatea şi durata acestei crize pre-programate este determinată de intensitatea şi durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm şi cele epileptice sunt doar câteva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criză depinde întotdeauna de natura conflictului şi de zona cerebrală corespunzătoare implicată.După ce edemul cerebral a eliminat, ţesutul conectiv ce oferă suport structural neuronilor se reface în zona respectivă, pentru a restabili funcţiile celulelor nervoase care au fost afectate de şocul datorat conflictului (DHS). Această acumulare naturală este ceea ce medicina convenţională denumeşte tumoare cerebrală, vestea apariţiei acesteia având în contextul medicinei convenţionale consecinţe cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, în 1981, că tumoarea cerebrală nu este o boală care apare paralel şi la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifică care se află simultan în faza de reparare). Astfel că metastazele cerebrale nu există, de fapt, nici ele.TERAPIA NOII MEDICINE GERMANE (pe scurt)Primul pas în terapia GNM este să găseşti o înţelegere a naturii biologice a simptomului, de exemplu: corelaţia dintre un anumit tip de cancer şi cauzele sale psihice. O tomografie şi un istoric medical complex sunt, de asemenea, vitale pentru a determina dacă pacientul este încă în faza activă a conflictului sau deja a început să se vindece. Dacă este încă în faza activă, atenţia trebuie îndreptată spre identificarea cauzei şocului iniţial DHS şi spre dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este crucială pregătirea pacientului şi informarea lui despre simptome şi despre procesul vindecării şi eventualele complicaţii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizează, pentru prima oară în istoria medicinei, un sistem sigur, care ne permite nu numai să înţelegem, dar şi să prezicem dezvoltarea şi simptomele oricărei boli. Aceasta este adevărata medicină preventivă, un aspect al NGM care cu greu poate fi dezbătut suficient. Adevărata medicină preventivă necesită înţelegerea cauzelor reale ale bolii, şi aceasta este exact ceea ce cercetările Dr-lui. Hamer furnizează în detaliu.Înţelegând cele „Cinci Legi Biologice" ale cauzei şi ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama şi panica ce apar adeseori odată cu instalarea anumitor simptome. Această cunoaştere este mai mult decât putere. Ea poate efectiv salva vieţi.
SINTEZA PRINCIPIILOR NOII MEDICINI GERMANENoua Medicină Germană® este un set de descoperiri şi principii care pune la baza apariţiei şi evoluţiei bolilor:· principiile universale biologice;· interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane: psihic, creier şi organe.Noua Medicină Germană® priveşte corpul ca un întreg, în care psihicul este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor funcţiilor comportamentale, ariilor de conflict şi organelor corespunzătoare acestora.Noua Medicină Germană® este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecărei boli ale oamenilor sau mamiferelor.În Noua Medicină Germană®, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaţie biologică. Boala evoluează pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ să coopereze cu evenimentele apărute în viaţa lui sau să îl elimine pe baza mecanismelor de selecţie necesare evoluţiei grupului din care individul face parteDr. Hamer a constatat faptul că moartea soţiei sale şi propriul lui cancer pot fi corelate cu împuşcarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetător şi şef al clinicii de oncologie din munhen, dr. Hamer a ajuns la următoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un şoc conflictual biologic care se va manifesta în transformări vizibile ale creierului, şi poate conduce la schimbări măsurabile ale parametrilor sistemului nervos care la rândul lor pot produce creşterea unor tumori canceroase, ulceraţii, necroze şi perturbări funcţionale în organe specifice fiecărui tip de conflict biologic.După 20 de ani de cercetare şi terapie a peste 31.000 de pacienţi, dr. Hamer a stabilit că un conflict-şoc biologic generează o fază de îmbolnăvire: rece, canceroasă sau necrotică, iar dacă conflictul este rezolvat, se trece la o fază de vindecare: caldă prin care procesele canceroase sau necrotice sînt inversate pentru a se autorepara ţesuturile afectate în faza de îmbolnăvire şi a restabili starea de sănătate optimă.

CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI GERMANE® DESCOPERITE ŞI FORMULATE DE DR. HAMER:
1. PRIMA LEGE BIOLOGICĂ: regula de fier a cancerului:A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauză: sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi izolat. Trăirea acestui confict-şoc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi organ);B. Tipul conflictului care a provocat DHS determină localizarea HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizată) în creier şi a locului corespunzător într-un anumit organ în care va apare cancerul sau o afecţiune echivalentă cancerului;C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determină evoluţia hh în creier şi a cancerului sau a afecţiunii echivalente cancerului în organul corespunzător locului apariţiei HH
2. A 2-A LEGE BIOLOGICĂ: fiecare afecţiune generată de un conflict-şoc are o evoluţie în 2 faze:A. Faza de conflict activ (de îmbolnăvire) în care sistemul nervos autonom simpatic este activat, şocul continuă cu preocupare continuă faţă de evenimentul declanşator şi produce o stare de tensiune şi nelinişte însoţită de pierdere în greutate, apar dificultăţi la adormire şi tulburări ale somnului. Nopţile devin lungi, extremităţile sînt reci şi leziunile sau tumorile apărute continuă să se dezvolte;B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) în care sistemul nervos autonom parasimpatic şi sistemul vagal sunt activate însoţite o stare de epuizare şi somnolenţă şi dermă + extremităţi calde. În această fază procesele apărute pe timpul fazei de îmbolnăvire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroză sau ulcer sunt înlăturate prin regenerarea naturală a ţesuturilor afectate de acestea. La sfârşitul acestei faze de autovindecare, ţesuturile şi organele afectate sunt refăcute complet şi deseori devin mult mai rezistente decât au fost înainte de apariţia conflictului-şoc, iar persoana are o stare generală mai bună şi devine mai înţeleaptă decât înainte de a se fi îmbolnăvit.
3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor şi bolilor echivalente cancerului:A. Un anumit tip de conflict afectează un anumit nivel embrional, care la rândul lui generează hh (inele concentrice) într-o anumită zonă a creierului, afectând un anumit organ ce corespunde nivelului embrional cu o formaţiune histologică specifică acelui nivel;B. Conflictele care generează hh în zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din endoderm şi cerebelul generat din mesoderm) prezintă o multiplicare a celulelor în faza de îmbolnăvire (ca conflict activ) şi de distrugere (de către fungi şi micobacterii) sau încapsulare a tumorii în faza de vindecare (pcl post conflict), pe când conflictele care generează HH în zona creierului nou (cortex) determină o scădere a numărului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a funcţiilor până la disfuncţie completă (numite şi boli cancer echivalente) în faza de îmbolnăvire ca (conflict activ), urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucţia organului (de către bacterii şi virusuri) afectat şi restabilirea funcţionării normale a acestuia în faza de vindecare (pcl post conflict);C. Bolile cu cele 2 faze (îmbolnăvire şi vindecare) sunt funcţii biologice deosebite care ne permit să depăşim şi să ne redresăm funcţional după ce am fost confruntaţi cu probleme biologice neobişnuite sau neaşteptate generate de obicei de conflicte psihologice.
4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ: în faza de autovindecare (pcl post conflict) există o corespondenţă dintre grupurile de organe aparţinând uni anumit nivel embrionar şi grupurile de microbi aparţinând acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoacă o anumită simptomatologie, ci dimpotrivă, ei sunt cei ce participă la autovindecare. Ei sunt comandaţi de către creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni şi se retrag într-o anumită parte a organismului, iar în faza de autovindecare (pcl post conflict)vor fi chemaţi şi reactivaţi pentru a repara organul afectat.
5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ. Chintesenţa: semnificaţia biologică a fiecăruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: îmbolnăvire – conflict activ şi autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germană®: la medicina sagrada ( medicina sacră) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fără rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natură, de-a lungul a milioane de ani de evoluţie, pentru a permite organismelor să depăşească funcţionarea standard (de zi cu zi) şi să poată face faţă unor situaţii de urgenţă excepţionale sau neobişnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care însoţeşte conflictul de auto-subevaluare. În faza de îmbolnăvire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliză (diminuarea celulelor osoase). Când conflictul de auto-subevaluare este rezolvat în mintea pacientului, organismul trece în faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slăbite pe timpul conflictului, începe recalcifirea (diagnosticată eronat ca fiind cancer osos), continuă anemia, apar durerile osoase şi se instalează o stare leucemică (toate acestea având ca scop imobilizarea corpului până la vindecare completă). Toate acestea dispar pe cale naturală când structura osoasă este complet refăcută, iar rezistenţa osului va fi mai mare decât înainte de a fi început faza de îmbolnăvire. Prin acest dublu mecanism îmbolnăvire – autovindecare, natura îmbunătăţit şansa de supraveţuire a celui care şi-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Dacă persoana nu îşi rezolvă conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminată din grup.

TERAPIILE VIITOARE SPECIFICE NOII MEDICINI GERMANE®:
1. Pacientul va deveni “şeful absolut” al tratamentului şi procedurilor de autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relaţia dintre pacient şi medic va fi complet regândită şi redefinită;
2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;
3. Se vor baza pe înţelegerea de către pacient a cauzei care a provocat conflictul şi implicit boala;
4. Pacientul împreună cu medicul vor găsi împreună cea mai bună rezolvare a conflictului generator al bolii şi vor stabili cea mai bună strategie de evitare a acestui conflict pe viitor de către pacient;

RELAŢIA DINTRE STRES ŞI BOALĂ
Concluzii prezentate de dr. Hamer în interviul: http://www.newmedicine.ca/interview.htmÎn viaţă, fiecare dintre noi putem avea ocazia să ne confruntăm cu 2 tipuri de conflicte sau evenimente:- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa şi de a le depăşi;- biologice (conflict – şoc): evenimente sau conflicte apărute pe neaşteptate (nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de neputinţă şi ne aduc în imposibilitatea de a reacţiona ne vor induce o stare de şoc însoţită de panică. Apariţia unui astfel de eveniment generează Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la rândul lui induce şi dezvoltă cancerul sau alte boli cancer – echivalente specifice fazei de îmbolnăvire (ca conflict active) până când conflictul va fi rezolvat. După rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a cărui durată va depinde de masa conflictului (durata şi intensitatea conflictului) pe timpul căreia toate modificările funcţionale şi morfologice apărute în faza de îmbolnăvire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o stare mai bună decât înaintea conflictului.De exemplu: o mamă, cu copilul de mână, stă de vorbă la marginea şoselei cu o vecină. Copilul se desprinde de mâna mamei (fără ca ea să observe) şi trece în fugă şoseaua, fiind accidentat de o maşină. Mama a fost surprinsă de acest eveniment neaşteptat şi pe toată perioada cât copilul este la spital mâinile sunt reci, nu poate dormi şi nici mânca, trăieşte o continuă stare de stres şi observă dezvoltarea unui nodul malign în sânul stâng (faza de îmbolnăvire ca conflict activă). După ce copilul este externat şi medicul îi spune “noi suntem norocoşi deoarece copilul este bine din nou”, mâinile mamei se vor încălzi, va dormi bine, apetitul va reveni la normal şi în următoarea perioadă nodulul malign se va resorbi pe cale naturală (faza de autovindecare pcl post conflict).· O persoană sănătoasă, bine hrănită şi odihnită va avea de înfruntat mult mai puţine conflicte biologice şi le va face faţă mult mai uşor;· Persoanele cu o situaţie materială bună au un risc de a se îmbolnăvi (de cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decât persoanele sărace (care nu îşi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);· Cel mai important factor în faza de autovindecare este ca pacientul să înţeleagă ce se întâmplă cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o atitudine constructivă şi relaxată faţă de procesele de autovindecare;· Dacă pe timpul fazei de îmbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului îi este teamă de cancer, această teamă va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze de îmbolnăvire va genera cancer pulmonar, iar dacă va apare la acelaşi bolnav şi teama de moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care în faza de îmbolnăvire va genera un proces de decalcefiere a întregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul în care persoana resimte sau trăieşte la nivel psihic evenimentul declanşator (de stresul interpretat). Funcţie de această dimensiune interioară a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea şi tipul trăirii interioare. Exemplu: o soţie îşi surprinde soţul în pat cu cea mai bună prietenă, dar funcţie de modul în care soţia interpretează acest eveniment vor apare următoarele efecte:· dacă soţia îşi iubeşte soţul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuală care în faza de îmbolnăvire îi va provoca un carcinom la uter;· dacă soţia nu îşi iubeşte soţul şi abia aşteaptă un motiv de divorţ, ea va trăi un conflict – şoc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va genera un nodul malign la sânul drept (supărări externe);· dacă soţul este surprins în pat cu o prostituată, soţia va avea un conflict – şoc de tip teamă – revoltă, care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va manifesta prin hipoglicemie;· dacă soţul e surprins în pat cu o persoană cu 20 de ani mai tânără decât soţia, aceasta (indiferent dacă îşi iubeşte sau nu soţul) va trăi un conflict de subevaluare sexuală (spunând în gândul ei: eu nu pot să o concurez pe ea şi nu mai pot acum să îi ofer ce îi oferă ea), care pe timpul fazei de îmbolnăvire va suferi de o decalcefiere (osteoliză) a pelvisului. Faza de îmbolnăvire (conflict activ ) încetează numai când conflictul – şoc este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).În lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:· un animal deposedat de teritoriu va supraveţui numai dacă îşi recapătă teritoriul sau obţine alt teritoriu;· o femelă căreia i-a fost ucis puiul va intra în călduri şi va putea avea astfel un alt pui, iar orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturală pe timpul sarcinii;Şi la noi oamenii, pentru a trece din faza de îmbolnăvire în faza de autovindecare trebuie să rezolvăm conflictul iniţial la nivel psihic:· Mama care s-a îmbolnăvit în urma accidentării copilului se va face bine numai după ce copilul se va însănătoşi;· Un bărbat care a fost părăsit de soţie va putea trece în faza de autovindecare numai după ce se va împăca cu aceasta sau îşi va găsi o nouă soţie;· Cel care şi-a pierdut locul de muncă va putea trece în faza de autovindecare numai după ce îşi va găsi un alt loc de muncă;· O persoană care a ieşit la pensie va putea trece în faza de autovindecare numai după ce se va înscrie la un club sau să îşi va găsi o nouă pasiune sau o nouă ocupaţie.· La femeile însărcinate, orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturală începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina sau mai bine zis Viaţa are prioritate absolută.

Caroline Markolin, Ph. D., consultant pentru Noua Medicină Germană®

articol preluat de pe site-ul www.ecolife.ro

In ciuda crizei, suntem foarte bogati, numai ca... nu stim: O relatie stabila - 180 de mii de euro

Chiar daca e criza, se pare ca suntem mult mai bogati decat avem impresia.

Cel putin asta sustine o carte recent aparuta, ai carei autori au incercat sa calculeze care este valoarea noastra reala, punand un pret momentelor inestimabile ale vietii. Astfel incat, potrivit "The Telegraph", simplul fapt ca cineva aude cuvintele "Te iubesc!" valoreaza nu mai putin de 190.000 de euro, in timp ce o relatie stabila inseamna o avere de pana la 180 mii de euro.

Nici timpul petrecut cu prietenii nu este mai putin semnificativ, intrucat valorea sa este de 74.000 de euro.
Cartea "Sunteti de fapt foarte bogati, numai ca inca nu o stiti" ("You are really rich, you just don't know it yet") a fostilor directori de publicitate Steve Henry si David Alberts urmareste sa ne arate ca sunt lucruri mult mai importante decat banii.
"Cartea este despre un nou sistem de valori, o alternativa la un reper pur financiar. In mare parte pentru ca, drept urmare a crizei financiare, oamenii exploreaza diferite feluri de a trai si cauta ceva care sa inlocuiasca banii, considerati drept un criteriu general al valorii", a declarat Steve Henry. Brainjuicer este o firma specializata in cercetare, a realizat un studiu pe un esantion de 1000 de persoane, pe care le-a intrebat despre lucrurile care le fac fericite. Oamenii au fost rugati sa dea note unui numar de 50 de evenimente si experiente din viata lor si sa le compare cu placerea pe care ar avea-o daca ar castiga la loterie.

Folosind un sistem care transforma notele in valori monetare, au putut fi calculate preturile acelor lucruri marunte care ne fac fericiti. "Am inceput sa ne uitam la acele lucruri care chiar fac diferenta in vietile oamenilor si consideram ca viata este mai mult decat ingrijorarea ca trebuie sa strangem curelele din cauza crizei.

Ceea ce realizeaza criza este sa ne faca sa ne gandim de doua ori inainte sa cheltuim bani si sa ne gandim ce vrem cu adevarat de la viata", a mai adaugat Henry, precizand ca a fost interesant sa constate ca, atunci cand au facut studiul, foarte putini oameni au mentionat banii printre sursele fericirii.
Sanatatea chiar este mai buna decat toate
Mai mult decat atat, printre lucrurile care ii fac fericiti cu adevarat, cei chestionati au enumerat o sarbatoare in familie, timpul petrecut cu prietenii, un moment de singuratate, sa-si vada nepotii sau sa viziteze lucruri pe care nu le-au vazut vreodata. Nu degeaba se spune ca sanatatea este mai buna decat toate, intrucat ea chiar s-a dovedit cel mai valoros bun al nostru, evaluat la 210.000 de euro. Pe locul secund se situeaza eternul "Te iubesc", cu o valoare de 190 mii de euro, iar medalia de bronz a revenit relatiei stabile, 180 000 de euro.

Alte evenimente care se afla in topul celor mai bune 10 experiente de viata sunt: locuitul intr-o tara linistita si sigura- 150 000 de euro; posibilitatea de a avea copii- 143 000 de euro; petrecerea timpului cu familia- 128 de mii de euro. Rasul valoreaza 126 de mii de euro, sexul doar 122 de mii, mersul in vacanta 106 mii de euro, iar savurarea linistii si a pacii, 104.000 de euro.
Totodata, cei de la tara ar trebui sa fie bucurosi, intrucat viata la oras este mult mai putin valoroasa decat cea petrecuta in mediul rural. Cititul unei carti are un pret de 61 de mii de euro, in timp ce mersul la cinematograf valoreaza doar 24 de mii. Chiar daca ne simtim bine la serviciu, asta nu inseamna decat 43 000 de mii, fata de 57 de mii, cat aduce asteptarea sfarsitului de saptamana sau o zi libera, care valoreaza chiar 63 de mii de euro. Perspectiva de a ne trezi dimineata si anticiparea unei zile bune inseamna 19.000 de euro, in timp ce realitatea ca abia asteptam sa ajungem seara acasa are un pret de 52 de mii de euro.
Intr-adevar, ciocolata e de preferat mancarii gatite, intrucat acest desert valoreaza 46 000 de euro, fata de 36 de mii, ai unul fel de mancare. Vesti si pentru suporterii diferitelor echipe sportive! Intrucat acest lucru se poate dovedi cu adevarat frustrant, nu are o valoare mai mare de 33 000 de euro, in timp ce practicarea unui sport inseamna doar 26 de mii. Un animal de casa ne imbogateste cu 91.000 de euro, dar un copil este intr-adevar o comoara de 143 de mii de euro.
Cei care locuiesc in nord au considerat mai important sa li se spuna "Te iubesc", decat sanatatea, in timp ce sudicii considera ca aceasta din urma e de fapt de nepretuit si de-abia apoi cele doua cuvinte. Atat nordicii, cat si sudicii, au dat note foarte mici traiului la oras, mai noteaza sursa citata.

articol preluat de pe site-ul www.ziua.ro

Nu e de ajuns sa iubesti

de Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa îi spun Te iubesc

daca nu pot primi toata aceasta dragoste în mine,

Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit

daca relatia mea nu este în acord cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele, trebuie de asemenea sa accept sa nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei, daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific.

Nu e de ajuns sa o las sa creada ca vreau o relatie de cuplu când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.

Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.

Nu e de ajuns sa o las sa creada ca ma poate iubi ,

daca mie mi-e teama de iubire

sau mi-e frica sa devin dependent.

Nu e de ajuns sa ma las iubit

daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

Nu e de ajuns sa fiu pasional

daca nu disting nevoile ei de ale mele.

Nu e de ajuns sa ma arat cu ea

daca nu o vad când suntem împreuna.

Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.

Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.

Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine daca eu sunt înca dependent.

Nu e de ajuns sa îi fiu fidel daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.

Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul

de a spune toate acestea si mai multe pentru a începe sa construim împreuna

dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.