Sfatul psihologului

marți, iunie 09, 2009 ·


Iata ce ne scrie o cititoare:

Buna Gabriela, am luat adresa aceasta de pe site-ul empower, si sper sa ma poti ajuta in luarea unei decizii...

Ma numesc A si am varsta de 22 de ani. Am o problema care imi pune la incercarea caracterul si sper sa ma poti ajuta...am avut 3 relatii importante in viata mea: X la varsta de 14 ani timp de 2 ani de zile, Y de la 17 ani timp de 1 an, si Z de la 19 ani si ceva. Eu am incheiat fiecare dintre aceste relatii, fiecare dintre ei avand ceva ce nu am putut accepta si anume:
- X era mai mare decat mine cu 2 ani, era foarte inteligent si eram indragostita nebuneste de el, dar...se lasase de liceu, se inscrisese la seral si stiam ca nu frecventa si muncea intr-o fabrica. nu am putut accepta asta, simteam ca nici familia mea nu era de acord cu relatia mea, si cu toate ca a fost prima mea iubire, nu am putut accepta ca la ce perspective are, se limiteaza si cred ca mi-a fost teama sa nu ma limiteze si pe mine.
- pe Y l-am cunoscut in liceu, s-a mutat la mine in clasa dupa ce m-am despartit de X, era un baiat de bani gata, era foarte atent la detalii, romantic, totul bine si frumos pana cand...a devenit foarte gelos, posesiv si in ultima perioada de-a dreptul agresiv cu mine din diferite motive. Avea anumite reactii pe care nu i le-am putut accepta, cu toate ca dupa despartire a fost o perioada in care a incercat sa se sinucida, sa ma urmareasca, sa ma ameninte, sa-mi acceseze toate adresele de mail pe care mi le faceam, etc. Am reusit intr-un final sa trec si peste el.


- Z este ultimul meu prieten, relatia noastra a inceput ca o gluma, am fost impreuna, ne-am despartit de cateva ori, tineam legatura doar prin telefon, era o joaca pana cand a devenit ceva serios, el s-a atasat de mine si incet incet m-am deschis si eu in fata lui. ne-am mutat impreuna si pe urma au intervenit ceva probleme in viata lui, facultate, lucru, renovarea casei, decesul mamei sale, certurile cu sora sa, lucruri care m-au facut ca in ultimele luni, poate chiar de un an, sa fiu un fel de sora mai mare pt el, eu sunt cea care il cicalea pt orice, cea care ii atragea atentia daca cheltuia mai multi bani, daca venea tarziu acasa, cea care il sustinea in perioada sesiunii, intelegea ca este stresat chiar daca nu invata. I-am acceptat o atitudine de copil mic vis-a-vis de mine, si nu de barbat in relatia noastra. Noi am locuit impreuna cu parintii mei, acestia ajungand sa se comporte cu noi mai mult ca 2 frati decat ca iubit-iubita. Toata lumea l-a compatimit, si eu am fost oarecum nevoita sa-i accept anumite comportamente, atitudini nepotrivite pt un barbat iar cand am avut nevoie de sustinere din partea lui, niciodata nu mi-a acordat sprijinul. Am pus de curand capat si acestei relatii
Dilema mea este ca intre relatia mea cu y si relatia mea cu Z, cat si intre micile flirturi ce le-am mai avut in ultimii ani, tot timpul am reluat legatura cu X. Il apreciez foarte mult pt tot ce a reusit, are un post bun la locul de munca ce-l are de 5 ani de zile, nu bea, mai fumeaza...dar e baiat bun. E foarte frumos, ma sprijina in tot ceea ce vroiam atunci cand eram impreuna si simteam si inca simt ca ma ocroteste. Noi stam in aceeasi zona, dar nu ne vedem foarte des, odata la cateva luni. El n-a avut nici o relatie serioasa de atatia ani de cand ne-am despartit, a incercat sa plece in USA la sora lui dar n-a primit viza si acum este foarte apreciat la locul de munca, in cercul lui de prieteni si intre cunostintele noastre comune. Problema mea este ca de fiecare data cand am reluat legatura cu el, am ajuns pana la un punct in care amandoi ne-am retras dintr-un motiv sau altul si n-am avut curaj sa spunem multor lucruri pe fata, ci doar se creaza intre noi o anumita atomsfera, povestim vrute si nevrute si eventual un timid sarut, dupa care ne retragem pt cateva luni.
Acum sunt oarecum hotarata sa ma impac cu el, sa mai dau relatiei noastre o sansa, de fapt nu stiu daca e o noua sansa sau o noua relatie dupa atatia ani, dar am fost unul pt altul prima iubire si nu stiu daca sa cred ca e chiar dragostea adevarat intre noi sau daca e pur si simplu nostalgia vremurilor de demult. El ar fi dispus, cred eu, tot timpul am simtit o disponibilitate din partea lui si plus ce spune toata lumea cand ne vede imi da de crezut ca ar putea sa fie ceva intre noi.
Ar mai fi problema ca pana acum am tinut cont foarte mult de parerea celor din jurul meu, iar eu acum detin un post bun la o companie multinationala, sunt studenta la master, am un cerc de prieteni in locuri bine puse, am prietenii de la facultate, si nu stiu cum as putea sa combim viata asta a mea de acum cu un iubit care face si acum liceul la seral, lucreaza in fabrica, si are prieteni din zona, care sunt si ei oarecum limitati, nu are un cerc de prieteni in care eu sa ma simt in largul meu zi de zi, cum se procedeaza in zona asta, sa isi zi de zi in acelasi local si sa stai acolo cu aceiasi oameni. oare merita sa incerc sa combin aceste 2 vieti? exista dragoste adevarat? tot timpul i-am dus lipsa, tot timpul il stiam acolo, ca daca mi se intampla ceva pot apela la el, dar nu stiu cum va reactiona familia mea, prietenii mei actuali, etc...
Multumesc anticipat pt raspuns!
Cu stima,
A


Tu ce i-ai raspunde in locul meu?

3 comentarii:

Teo spunea...
joi, iunie 18, 2009  

Eu i-as raspunde ca e o proasta, are tendinta sa se gandeasca prea mult la parerile celor din jur decat la ce o face pe ea fericita. Iti dai seama ce fel de persoana este ea daca are nevoie de aprobarea oamenilor din anturajul ei.

Mirah spunea...
marți, iunie 30, 2009  

Eu consider ca ar trebui sa lasi la o parte toate gandurile negre,sa stabilesti o intalnire cu el sa vorbiti si sa spune-ti lucrurilor pe nume..deschide-te in fata lui,spune-i ce simti,vezi cum reactioneaza...si astfel iti dai seama daca si el vrea sa reinviati vremurile apuse.
Nu te mai gandi la ce spune lumea,cum te-ai intelege tu cu prieteni lui si el cu ai tai..pana la urma daca formati un cuplu nu ar trebui sa te intereseze lucrurile astea.Cu timpul te vei obisnui.

Tudor Ion Marius spunea...
duminică, septembrie 11, 2011  

Buna ma numesc Lavi si sunt in Madrid cu prietenul meu de vrio 4 luni . Acum ceva vreme am fost plecata in tara cu ceva probleme in fine... iar prietenul meu ma tot suna si ma intreba cand ma intorc ca ii lipesc etc... acum ca ma-m intors ceva vreme sa purtat frumos cu mine toate bune si frumoase dar problema e ca de o vreme parca nici nu ma mai obsearva numai calculator somn si munca ....... va rog sa ma ajutati si sa-mi raspundeti multumesc

Sfatul psihologului

Sunt psiholog/ psihoterapeut Gabriela Marin. Ai o problema relationala? Vrei sa gasesti o solutie framantarilor tale? Simti ca trebuie sa vorbesti cu cineva?
Programari la tel 0743 351 579

Workshop - Ce-ti doresti in 2010

Empower Live -Eneagrama la British

Despre Relatii Fericite

Un loc de discutii si solutii. Ce imi doresc? Sa descalcim impreuna lumea atat de complexa a relatiilor. Sa aducem speranta si bucurie in sufletul celor care ne citesc. Pentru ca fericirea se invata. Cum? Pas cu pas...articol cu articol...

Despre mine

Ma numesc Gabriela Marin. Sunt psihoterapeut cu formare in terapia cognitiv comportamentala, hipnoza ericksoniana si terapii scurte, trainer de Eneagrama, life-coach. Am inteles ca dezvoltarea personala este indispensabila celor care vor sa-si atinga potentialul maxim si sa fie fericiti. Deci...suntem siliti sa evoluam!

Workshop

Workshopul de Relatii fericite. Primul Curs practic pentru femeile care-si doresc sa traiasca fericite pana la adanci batraneti.