Am vazut filmul Avatar.
Este un film care-ti ramane-n constiinta si care are nevoie de ceva timp ca sa-i decantezi intelesurile ascunse. Citisem unele recenzii ca filmul are un mesaj slabut. Asa ca ma asteptam la ceva simplu, superficial si usurel.
Dar am fost pur si simplu coplesita.
De magia acelei lumi. De frumusetea si puritatea naturii. De peisajele astrale care –ti taie rasuflarea. A fost Cameron inspirat? Neindoielnic. Sub crusta de thriller SF, filmul este plin de intelesuri mai inalte, care-ti fac spiritul sa vibreze luminos, prins in armonia universului.
Filmul este o metafora care arata confruntarea celor doua lumi: lumea materialista, greoaie, opaca si adormita si lumea spiritului viu si omniprezent, in care vederea interioara se trezeste. Este confruntarea dintre o lume in care totul se consuma si se vinde rapid si lumea imuabila a spiritului care palpita chiar si-n semintele cazatoare. O lume a spiritului in care armonia si fuziunea sufletelor tuturor fiintelor care traiesc pe acea planeta fac ca minunile sa apara.
O lume in care iubirea e simpla si tine toata viata si in care transferul constiintei este o tehnica accesibila tuturor. (Apropo, tibetanii o denumesc PHO-WA. Cand simt ca moartea se apropie, isi parasesc corpul si isi transfera constiinta in diverse universuri paralele. Maestrii tibetani o folosesc si in timpul vietii, colindand astfel infinitele taramuri astrale). Suna tentant, nu?
Ce am invatat din acest film?
Ca binele invinge intotdeauna. Chiar daca pe termen scurt credem ca raul triumfa, spiritul il va invinge cu siguranta. Am invatat ca Dumnezeu este suprema putere din toate lumile, si ca daca “joci” de partea lui, va gasi el o cale sa-ti sara in ajutor, oricat de fara iesire ti s-ar parea situatia respectiva.
Si rapita de lumea fabuloasa si minunat de colorata care se revela jur-imprejurul meu mi s-a desteptat dorul de A FI.
Si am inceput sa visez. Ca traim intr-o lume in care nu se vinde nimic, nu se cumpara nimic si nimic nu ne apartine. Intr-o lume in care si energia o imprumutam doar, urmand ca la moarte sa o restituim pamantului din care-am aparut.
Ca traim intr-un taram al puritatii, in care gandurile ne sunt reflectate imediat de tot ce ne inconjoara, de plantele si animalele cu care suntem interconectati. O lume in care comunicam cu ceilalti simplu, doar gandindu-te la ei si in care oamenii, animalele si plantele traiesc intr-o conexiune magica.
Iar aceasta conexiune magica se poate numi Eywa sau Sufletul Mama. Sau si mai simplu, Dumnezeu.
Hmmm...sa fie oare-un vis, doar un vis? Ma intreb intruna de atunci dac-am putea sa-l traim aievea si aici, pe planeta Pamant.
O lume in care iubirea e simpla si tine toata viata si in care transferul constiintei este o tehnica accesibila tuturor. (Apropo, tibetanii o denumesc PHO-WA. Cand simt ca moartea se apropie, isi parasesc corpul si isi transfera constiinta in diverse universuri paralele. Maestrii tibetani o folosesc si in timpul vietii, colindand astfel infinitele taramuri astrale). Suna tentant, nu?
Ce am invatat din acest film?
Ca binele invinge intotdeauna. Chiar daca pe termen scurt credem ca raul triumfa, spiritul il va invinge cu siguranta. Am invatat ca Dumnezeu este suprema putere din toate lumile, si ca daca “joci” de partea lui, va gasi el o cale sa-ti sara in ajutor, oricat de fara iesire ti s-ar parea situatia respectiva.
Si rapita de lumea fabuloasa si minunat de colorata care se revela jur-imprejurul meu mi s-a desteptat dorul de A FI.
Si am inceput sa visez. Ca traim intr-o lume in care nu se vinde nimic, nu se cumpara nimic si nimic nu ne apartine. Intr-o lume in care si energia o imprumutam doar, urmand ca la moarte sa o restituim pamantului din care-am aparut.
Ca traim intr-un taram al puritatii, in care gandurile ne sunt reflectate imediat de tot ce ne inconjoara, de plantele si animalele cu care suntem interconectati. O lume in care comunicam cu ceilalti simplu, doar gandindu-te la ei si in care oamenii, animalele si plantele traiesc intr-o conexiune magica.
Iar aceasta conexiune magica se poate numi Eywa sau Sufletul Mama. Sau si mai simplu, Dumnezeu.
Hmmm...sa fie oare-un vis, doar un vis? Ma intreb intruna de atunci dac-am putea sa-l traim aievea si aici, pe planeta Pamant.
- mai multe imagini in trialerul din dreapta
Postări
2 comentarii:
Am fost ieri la cinema si... am ramas fara cuvinte. Intr-adevar cel mai bun film vazut vreodata. Interesant subiect pentru un blog, cu siguranta voi reveni.
Te astept sa povestim si sa vedem impreuna:)
Trimiteți un comentariu