Urgenţă: Cum poate fi atenuată suferinţa din gelozie?

Mijlocul suprem ar fi accesul la iubirea autentică, necondiţionată şi depăşirea propriei posesivităţi.

Dar pentru că aceasta nu este chiar atât de simplu şi la îndemâna tuturor, iată câte­va sfaturi prin care puteţi evita să vă lăsaţi distruşi de acest cancer al iubirii:

• Nu puneţi niciodată sare pe rană.
Cu alte cuvinte, nu vă mai torturaţi: interziceţi-vă în mod absolut să căutaţi indicii cotrobăind prin genţi, portofele, saci, sacoşe, sertare, dulapuri etc. Nu înseamnă să faceţi pe struţul, ci înseamnă să vă respectaţi, să vă prote­jaţi de suferinţe inutile (ceea nu ştii nu te face să su­feri), să nu vă lăsaţi pradă unor reacţii catastrofice care ar înrăutăţi situaţia. Multe infidelităţi care nu erau decât nişte aventuri fără nici un viitor s-au transformat în drame după citirea unor scrisori sub­tilizate.

• Priviţi-vă rivalul/rivala:
Realitatea anulează fantasmele, aduce imaginaţia la proporţiile corecte, opreşte ob­sesia. Rivala este astfel demitizată; lucrurile stau mult mai puţin rău decât aţi crezut.

• Încetaţi să vă mai puneţi întrebări care întreţin du­rerea:
„Cum o strigă?"; „Ce cuvinte îi spune?"; „Ce aspect al lui pe care eu nu îl cunosc îi scoa­te la lumină ea?" etc.

Să nu cedaţi geloziei este începutul înţelepciunii şi-n orice caz sfârşitul nefericirii.


Cum să reacţionăm adecvat în caz de criză

In funcţie de reacţiile voastre, veti intra în dramă, în distrugere sau, dimpotrivă, va deschideti spre viitor în care totul este posibil, inclusiv salvarea iubirii sau, mai mult chiar, creşterea ei.

Dă un sens acestei crize

Criza arată că ceva în interiorul tău trebuie schimbat, făcut să pro­greseze şi dacă se mai poate şi în cuplul dvs. Este o şansă importantă pen­tru voi de a evolua, de a creşte, de a vă înălţa.

Faptul că daţi un sens acestei încercări vă „scoate" din poziţia pasivă de martir pe nedrept lovit şi neputincios şi modifică modalitatea dvs. de a suferi.

„Eu nu sunt victima celuilalt, a ghinionului. Eu nu sunt robul evenimentelor, eu pot şi vreau să fiu creatorul propriei mele vieţi."

Poziţionându-vă la acest nivel de conştiinţă veţi putea face faţă crizei şi să vă atenuaţi durerea, puteţi să pregătiţi viitorul.
Dacă tocmai ieşeaţi din starea de îndrăgostire şi evenimentul vă loveşte în plin, spuneţi-vă că această fază nu era decât o etapă, că orice poveste de iubire este un proces dinamic şi că ceea ce s-a întâmplat era, poate, necesar pentru a rearanja relaţia, a o face mai profundă, a o maturiza.
Dacă eraţi un cuplu care se învârtea pe loc sau se complăcea într-o monotonie, spuneţi-vă că evenimen­tul era, fără îndoială, indispensabil pentru a-1 reînscrie într-o spirală vie care îl va aduce la un nivel mai ridicat al relaţiei, al înţelegerii, al împartăşitului, al autenticităţii.

Crizele sunt acelea care fac cuplurile să progreseze şi fiinţele să evolueze. Obstacolele ne permit să ne afirmăm şi îi conferă vieţii noastre un sens. Prin urmare, nu staţi cu braţele încrucişate. In orice caz, eschivându-vă, nu veţi face decât să vă puneţi propria soartă în mâinile altora şi ale destinului.

O abordare mai di­recta:

1. Acceptaţi-vă durerea, acceptaţi faptul că sim­ţiţi această neplăcută emoţie care vă umple conştiinţa de tristeţe, de angoasă, de teamă, care vă pune un nod în gât, vă strânge inima, vă apasă pieptul, vă răsuceşte sto­macul, vă goleşte corpul de substanţă.

2.Priviţi direct aceste lucruri, analizaţi-le. Acolo sunteţi în ţara umbrei dvs., nu fugiţi de ea, încercaţi să o traversaţi. Veţi întâlni aici acea parte din dvs. care a fost trădată, exclusă, aban­donată: umilinţa, ruşinea şi ura din dvs., frica, supăra­rea, revolta, răzbunarea, ura. Căci durerea ia rând pe rând chipul acestor monştri. Nu fugiţi, căci vă vor prin­de din urma şi vă vor supune corpul unor puternice tul­burări psihosomatice, iar mintea unor numeroase sufe­rinţe.

3. Dupa ce v-aţi acceptat durerea, exorcizaţi-o exprimându-vă emoţiile pe care le suscită în dvs., toate emoţiile, fără să le cenzuraţi (dezamăgirile, temerile, ura, dispe­rarea etc): plângeţi, strigaţi, urlaţi, loviţi pernele, pere­ţii, pământul, trunchiurile copacilor. Faceţi toate acestea acasă sau afară, pe câmp, în pădure. Faceţi-le atunci cand sunteti singur/ă. Prin efectul de catharsis şi prin defulare simbolică, du­rerea se va atenua.

4. Acum, puteţi acţiona asupra rădăcinilor suferinţei. Este atât de inten­să, disproporţionată într-un fel, din cauza unei răni din copilărie. In mod inconştient, legaţi evenimentul prezent de evenimente din copilărie şi le asimilaţi. Pre­zentul redeschide o rană din trecut, iar durerea de atunci o dublează pe cea prezentă. Nu este însă corect, eveni­mentele nu sunt aceleaşi, iar astăzi dvs. nu mai sunteţi obligaţi să vă supuneţi, ci sunteţi liber să reacţionaţi. Prin urmare, încercaţi să aduceţi durerea dvs. la proporţiile corecte. Şi ocupaţi-vă şi de copilul rănit care plânge în adâncul dvs. Primiţi-l, vorbiţi-i, consolaţi-l, alinaţi-, ofe-riţi-i iubire, fiţi tatăl sau mama lui.

adaptare dupa G. Leleu